ICCJ. Decizia nr. 1043/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1043/2009
Dosar nr. 1085/33/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr. 21400 din 27 iunie 2007 emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Cluj a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia tardivităţii cererii de chemare în judecată, întrucât reclamantul a depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 din Legea nr. 189/2000 pentru sesizarea instanţei de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 192 din 14 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva acestei sentinţe, a fost admis prin Decizia nr. 2500 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a casat hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 599/2008 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea Hotărârii nr. 21400 din 27 iunie 2007 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 august 2006.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A constatat că strămutarea părinţilor reclamantului din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii octombrie 1940 s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Cluj, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât se bazează pe declaraţii notariale care nu au puterea de a atesta veridicitatea conţinutului lor.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, arătând că motivaţia acestuia este generală şi contradictorie.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că familia reclamantului s-a refugiat împreună cu familia sa în cursul lunii octombrie 1940, reclamantul născându-se la data de 20 iulie 1934.
Efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra reclamantului, întrucât fiind minor nu-şi putea alege alt domiciliu decât cel al părinţilor săi.
Prima instanţă a observat în mod corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferenţă în legătură cu persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c), în sensul de a stipula în mod expres că nu pot beneficia de prevederile legii copiii minori sau cei concepuţi şi născuţi după refugiul părinţilor.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că intimatul reclamant era minor în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr. 189/2008 şi întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce priveşte persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 599 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1038/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1044/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
