ICCJ. Decizia nr. 1045/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1045/2009
Dosar nr. 785/35/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.P. a chemat în judecată C.J.P. Bihor, solicitând anularea Hotărârii nr. 10629 din 17 mai 2007 emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală şi netemeinică, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, în perioada mai 1942 – mai 1945, dovedită prin declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Bihor, a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că reclamantul nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa nr. 212/CA/2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că în fişa comunicată reclamantului de către D.A.N.C. Bucureşti s-a menţionat o altă persoană cu acelaşi nume, şi nu tatăl reclamantului, dar că dovada statutului de refugiat s-a făcut prin declaraţii de martori.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, care prin Decizia nr. 1589 din 11 aprilie 2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis, s-a casat sentinţa civilă atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pentru a se stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale în cauză.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 166/2008 – P.I. din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea Hotărârii nr. 10629 din 17 mai 2007 emisă de pârâta C.J.P. Bihor, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A înlăturat ca probă fişa nr. 1887 eliberată de D.A.N.C., constatând că este neconcludentă în cauză deoarece se referă la o altă persoană decât tatăl reclamantului, dar nici nu conţine vreo menţiune în sensul că tatăl reclamantului nu s-ar fi refugiat niciodată.
A încuviinţat audierea martorilor S.D. şi G.I., din declaraţiile cărora a rezultat, indubitabil, faptul că tatăl reclamantului s-a refugiat din localitatea Nojorid în localitatea Şavaieu, din anul 1942 până în anul 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C.J.P. Bihor, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamantul, nu a făcut dovada cu acte că a suferit persecuţii din motive etnice şi nici a situaţiei sale de strămutat sau de refugiat.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind legală şi temeinică.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că familia reclamantul s-a refugiat, împreună cu familia sa din localitatea Nojorid, judeţul Bihor, în localităţile Şavaieu şi Sitiletec, în cursul lunii mai 1942.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că lipsa probelor scrise cu privire la statutul de refugiat al tatălui reclamantului nu este de natură să înlăture veridicitatea declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză.
Aceştia, având, la rândul lor, statut de refugiat, au confirmat că reclamantul, fiindu-le consătean, s-a refugiat cu familia sa în aceleaşi condiţii ca şi martorii.
Prin urmare, faţă de împrejurarea că intimatul reclamant a dovedit statutul de refugiat, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Bihor împotriva sentinţei civile nr. 166/2008-P.I. din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1044/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1048/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
