ICCJ. Decizia nr. 1060/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1060/2009
Dosar nr. 6752/55/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată în Dosarul nr. 6752/55/2008 al Judecătoriei Arad, secţia penală, reclamantul F.N.I. a invocat excepţia de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din HG nr. 1897/2006, susţinând că aceste dispoziţii legale îi îngrădesc dreptul la corespondenţă, el fiind o persoană fată mijloace materiale pentru a putea suporta financiar o trimitere prin fax a corespondenţei adresată C.E.D.O., care ar urgenta şi facilita soluţionarea cererilor sale adresate acestei instituţii.
La termenul de judecată din 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii cererii, în raport de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 329 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea privind excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul F.N.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru a putea face obiectul excepţiei de nelegalitate, actul administrativ trebuie să îndeplinească cerinţele impuse expres de lege şi anume, să fie unilateral, cu caracter individual, deci să privească un subiect determinat.
A mai reţinut Curtea de Apel Timişoara că, în soluţionarea prezentei cereri, este irelevantă dispoziţia cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 unde se foloseşte termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din lege, cu privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepţiei de nelegalitate, prin acest text legal făcându-se referire la actele administrative emise anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
A concluzionat în sensul că actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă are caracter normativ şi, prin urmare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată prin Legea nr. 262/2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal reclamantul F.N.I., care susţine că aceasta este nelegală şi netemeinică pentru că prin soluţia pronunţată de prima instanţă îi este îngrădit dreptul la justiţie.
Precizează că în mod greşit i-a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia invocată întrucât şi actele administrative normative pot face obiectul excepţiei de nelegalitate, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., a constatat că acesta este fondat.
Recurentul - reclamant a invocat excepţia de nelegalitate a art. 52 alin. (3) din HG nr. 1897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Este adevărat că HG nr. 1897/2006 este un act administrativ cu caracter normativ, iar legiuitorul, în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, face trimitere, în privinţa analizării legalităţii, la actele administrative cu caracter individual, ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate la actul administrativ cu caracter individual.
Însă, în cuprinsul alin. (2) al aceluiaşi art. 4, este folosită sintagma: „act administrativ unilateral", fără a se mai face distincţie între cel normativ şi cel individual.
Este binecunoscut principiul de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte, nu în sensul înlăturării efectelor sale, astfel că şi în actuala reglementare a art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepţiei de nelegalitate şi actele administrative cu caracter normativ. În acest sens a statuat în mod constant şi instanţa supremă în jurisprudenţa sa.
Excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ, ca mijloc de apărare, a fot invocată în cadrul unui proces pe rol, ori acest mijloc de apărare nu poate fi restrictiv, limitat doar la actele administrative individuale pentru că şi-ar pierde funcţia pentru care a fost creat de legiuitor.
Prin urmare, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, situaţie în care devin incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Întrucât cauza a soluţionată având în vedere excepţia inadmisibilităţii cererii, fără a se intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. (1) teza I, alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe, pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.N.I., împotriva sentinţei civile nr. 329 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1048/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1061/2009. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
