ICCJ. Decizia nr. 1026/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1026/2009
Dosar nr. 660/32/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 decembrie 2007, S.L. a solicitat ca în contradictoriu cu I.T.M. Bacău să se dispună anularea mai multor decizii emise de pârât în perioada 2 octombrie 2000 – 1 octombrie 2007, corespunzătoare poziţiilor nr. 51 până la 78 din carnetul său de muncă, obligarea pârâtului să emită noi decizii care să reflecte schimbarea încadrării, începând din 1 septembrie 2000, anume din aceea de analist programator I, în consilier A/I/2, cu modificarea corespunzătoare a salarizării şi efectuarea rectificărilor cuvenite în acelaşi carnet, în dosarul profesional şi în registrul de evidenţă al funcţionarilor publici.
De asemenea, reclamantul a cerut obligarea pârâtului să-i calculeze şi să-i plătească diferenţele salariale la care este îndreptăţit potrivit legislaţiei în vigoare.
Prin încheierea din 3 septembrie 2008, Tribunalul Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ, a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a sesizat Curtea de Apel Bacău cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a ordinului nr. 5713 din 3 august 2000, al M.M.P.S. invocată în cauză de S.L.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a acestei din urmă instanţe a pronunţat apoi, sentinţa civilă nr. 134 din 11 noiembrie 2008, prin care a respins excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că republicarea actului administrativ normativ în M. Of. nu constituie un motiv care să atragă nelegalitatea lui. Confidenţialitatea ordinului a fost determinată de faptul că acesta urmează a fi aplicat în cadrul unei instituţii publice, având caracterul unei norme interne şi nicidecum a unui act ce constituie secret de stat.
S-a mai considerat că prin anexa la ordin au fost enumerate funcţiile publice de conducere, fără a se releva însă, o situaţie discriminatorie creată prin această anexă şi că oricum, în ipoteza în care încadrarea făcută pe baza actului administrativ normativ ar conduce la stabilirea unei trepte inferioare, cu consecinţa diminuării salariului, se pune problema legalităţii actului de numire în funcţie prin prisma respectării ierarhiei şi aplicării actelor normative, iar nu aceea a legalităţii Ordinului nr. 5713 din 3 august 2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul S.L.
Recurentul a susţinut că în mod eronat prima instanţă a respins excepţia de nelegalitate a actului administrativ, ignorând lipsa avizului consultativ al C.L. şi cel al A.N.F.P.
În opinia sa, existenţa acestui aviz constituie o condiţie procedurală anterioară emiterii şi neîndeplinirea ei este sancţionată cu nulitatea actului.
Pe de altă parte, ordinul ministerial a fost emis cu încălcarea competenţei organului emitent şi nu precizează funcţia în care recurentul a fost numit. De asemenea, s-a ignorat împrejurarea că emiterea ordinului nu a fost urmată de depunerea jurământului de credinţă.
Mai mult chiar, anexele ordinului se întemeiază pe un text legal abrogat la data respectivă şi instituie în mod nepermis un tratament diferenţiat al unor persoane aflate în situaţii doar comparabile.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
În aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, a celor cuprinse în OUG nr. 82/2000 şi OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, ministrul muncii şi protecţiei sociale a emis Ordinul nr. 5713 din 3 august 2000 prin care s-au stabilit funcţiile publice utilizate de minister şi unităţile subordonate acestuia, precum şi echivalarea funcţiilor de specialitate cu funcţiile publice potrivit normelor OUG nr. 82/2000.
Prin concluziile scrise formulate în dosarul nr. 660/32/2008 al Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, S.L. a susţinut că ordinul ministerial cu caracter normativ este nelegal deoarece a fost emis fără avizul prealabil al A.N.F.P., cerut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
Această apărare nu a făcut obiectul analizei primei instanţe în considerentele hotărârii.
Ea este întemeiată, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 18/1999, în forma în vigoare la data de 3 august 2000, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici elaborează şi avizează propuneri de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici.
În conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) al aceleiaşi legi organice, funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate şi instituţie publică de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeţean sau după caz, a consiliului local, pe baza activităţilor prevăzute de art. 9 alin. (2) şi cu avizul consultativ al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Cu referire la apărarea reclamantului S.L., atât prin adresa din 3 octombrie 2000, (fila nr. 17 a Dosarului nr. 660/32/2008 al Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ ), cât şi prin adresa din 29 septembrie 2008 (fila nr. 15 din dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), intimatul - pârât M.M.F.E.Ş. a precizat că s-a obţinut avizul de principiu al A.N.F.P., transmis cu adresa din 18 septembrie 2000.
Este vorba de un aviz de principiu posterior datei la care a fost emis ordinul nr. 5713/2000, atacat pe calea excepţiei de nelegalitate.
Cum deja s-a arătat, obiectul de reglementare al ordinului plasează acest act administrativ cu caracter normativ în categoria actelor normative pentru emiterea cărora, solicitarea avizului consultativ al A.N.F.P. era obligatorie.
Evident însă, că nu poate fi negată libertatea autorităţii publice emitente de a aprecia dacă se conformează sau nu conţinutului avizului cerut.
Existenţa avizului consultativ constituie, indiscutabil, o condiţie, procedurală anterioară emiterii actului administrativ, cu caracter obligatoriu, a cărei neîndeplinire atrage nulitatea actului juridic.
Ţinând seama de aceste considerente, care dispensează instanţa de control judiciar de obligaţia de examinare a celorlalte critici din recurs vizând fondul litigiului, urmează a se admite recursul.
Pe cale de consecinţă va fi modificată sentinţa în sensul admiterii excepţiei ridicate de reclamant şi al constatării nelegalităţii ordinului nr. 5713 din 3 august 2000, emis de ministrul muncii şi protecţiei sociale.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. (9), art. 312 alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.L. împotriva sentinţei civile nr. 134 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite excepţia de nelegalitate formulată de S.L.
Constată nelegalitatea Ordinului M.M.F.P.S. nr. 5713 din 3 august 2000.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1024/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1036/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
