ICCJ. Decizia nr. 1024/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1024/2009
Dosar nr. 1705/3/42/2007
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 septembrie 2007, Administraţia Naţională „Apel Române" – Direcţia Apelor Buzău a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea poziţiilor nr. 25, 26 şi 27 din anexa nr. 7 a HG nr. 1349/2001, privind atestarea domeniului public a judeţului Călăraşi.
În motivarea cererii se arată că pârâta a inclus în domeniul public judeţean un bun de interes naţional, respectiv bălţile şi lacurile aflate pe cursul de apă Berza, ce se regăseşte în domeniul public al statului şi sunt date în administrarea exclusivă a reclamantei.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, M.I.R.A., solicitând respingerea acţiunii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 166 din 31 octombrie 2007, a respins acţiunea ca tardiv formulată. S-a reţinut că acţiunea a fost formulată cu depăşirea termenului de un an prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta.
Prin Decizia nr. 1121 din 19 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat, a casat sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând că acţiunea a fost formulată în termen.
După rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 166 din 19 august 2008 a fost admisă acţiunea şi a fost anulată în parte hotărârea de guvern atacată. A fost respinsă cererea de intervenţie în interesul pârâtului.
Instanţa a apreciat că, prin aprobarea inventarului însuşit de C.L. al comunei Alexandru Odobescu (care a stat la baza includerii celor trei bălţi în litigiu în domeniul public la comune), s-au încălcat dispoziţiile imperative ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care prevăd că domeniul public al statului este alcătuit din apele de suprafaţă, cu albiile lor minore, în timp ce domeniul public local al comunelor, oraşelor şi municipiilor poate a fi alcătuit din lacurile şi plajele care nu sunt declarate de interes public naţional sau judeţean.
Instanţa a concluzionat că, prin hotărârea atacată au fost încălcate dispoziţiile legale în baza cărora bălţile de dimensiunile celor în discuţie aparţin domeniului public al statului, vătămat, astfel, în dreptul său de proprietate publică.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs Guvernul Român şi M.I.R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În recursul său Guvernul României susţine în esenţă că, prin natura sa, actul de atestare a bunurilor aparţinând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu stabileşte şi nu modifică regimul juridic al bunurilor respective şi nu este de natură a vătăma vreun drept.
M.I.R.A., în calitate de intervenient în favoarea Guvernului României, în motivele de recurs formulate arată că hotărârea de guvern de atestare nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţilor administrativ teritoriale şi că instanţa a reţinut în mod eronat că imobilele în discuţie sunt bunuri de interes naţional.
S-a mai susţinut în motivarea recursului M.I.R.A. că instanţa a reţinut greşit că sunt întrunite condiţiile art. 3 din Legea nr. 107/1996, că imobilele au suprafeţele mai mici de 10 km2, că hotărârea de guvern a fost adoptată în baza Hotărârii C.L. al comunei Alexandru Odobescu nr. 24/1998.
Examinând cauza în raport de motivele recursurilor şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale se întocmeşte de comisii special constituite conduse de preşedinţii consiliilor judeţene, se însuşeşte de consiliile judeţene, se trimit Guvernului, care prin hotărâre atestă apartenenţa bunurilor la domeniul public judeţean sau de interes local.
Recurentul M.I.R.A. a susţinut că hotărârea de guvern atacată – anexa 7 – poziţia nr. 25, 26, 27 a avut în vedere Hotărârea C.L. al comunei Alexandru Odobescu nr. 24/1998. Această hotărâre (aflată la filele 20-21 din al doilea dosar de fond) nu reprezintă însă un inventar al bunurilor care fac parte din domeniul public al comunei Alexandru Odobescu.
De altfel, hotărârea respectivă a fost anulată prin Decizia nr. 748/2008 a Curţii de Apel Ploieşti, conform certificatului din Dosarul nr. 5325/114/2007 (fila 22 din al doilea dosar de fond), completată conform Deciziei nr. 854 din 19 mai 2008 a aceleiaşi instanţe.
Intimata a arătat că HG nr. 1349/2001, anexa 7, poziţia nr. 25, 26, 27 a avut la bază Hotărârea C.L. al comunei Alexandru Odobescu nr. 38/1999, anexa 4, poziţia nr. 10, 26 şi 34. Acest act administrativ a fost şi el anulat prin sentinţa civilă nr. 79/2000 a Tribunalului Călăraşi, irevocabilă (filele 46 - 50 din al doilea dosar de fond).
Faţă de cele mai sus reţinute rezultă că hotărârea de guvern contestată în prezenta cauză nu are la bază actele premergătoare menţionate în mod imperativ de dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 213/1998.
Pe de altă parte, se reţine că cele trei bălţi (Balta Carol I cu o suprafaţă de 56,53 ha, Balta Valea Berza cu o suprafaţă de 66 ha şi Lacul Potcoava cu o suprafaţă de 11,42 ha. constituie un „bazin hidrologic" astfel cum este definită această noţiune în pct. 18 din Anexa nr. 1 la Legea nr. 107/1996, modificată.
Din acest punct de vedere instanţa de fond a reţinut corect faptul că „bazinul hidrologic" reprezintă unitatea fizico - geografică ce înglobează reţeaua hidrologică până la cumpăna apelor, iar cursul de apă Berza cu cele trei bălţi aflate în discuţie are lungimea de 26 km., o suprafaţă cu mult mai mare de 10 km2, adică peste limitele stabilite de art. 3 alin. (2) din Legea apelor.
Din actele noi depuse de intimata reclamantă în recurs, se constată că prin Hotărârea C.L. al comunei Alexandru Odobescu nr. 4 din 24 ianuarie 2008, bălţile n discuţie au fost trecute în domeniul privat al comunei. Prin sentinţa civilă nr. 1297/2008 a Tribunalului Buzău, actul administrativ a fost anulat, reţinându-se că: cele trei bălţi formează un bazin hidrografic potrivit dispoziţiilor Legii nr. 107/1996, bazin care aparţine domeniului public al statului, aprobat prin Ordinul nr. 399/1997 al M.A.P.P.M.; că au fost încălcate dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996; că, potrivit art. 2 din OUG nr. 107/2002, reclamanta are calitate procesuală activă, întrucât administrează bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute în art. 136 alin. (3) din Constituţia României.
Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că hotărârea de guvern de atestare a dreptului de proprietate nu are efect constitutiv al dreptului de proprietate, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată.
Din conţinutul dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 rezultă în mod cert faptul că hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale pregătesc adoptarea actului final, hotărârea de guvern, ale cărei efecte juridice vizează caracterul bunurilor enumerate în anexe, adică tocmai apartenenţa lor la proprietatea publică a comunei, oraşului sau judeţului, după caz.
În speţă, cel care vatămă în mod direct interesul legitimat reclamantei care administrează apele care fac parte din domeniul public de interes naţional al statului, este actul final al Guvernului, care consfinţeşte apartenenţa imobilului în discuţie la domeniul public local.
Pentru considerentele expuse recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 166 din 19 august 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1026/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
