ICCJ. Decizia nr. 1064/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1064/2009
Dosar nr. 5742/2/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. – C.C.C.L.R.A., anularea deciziei din data de 10 mai 2007 prin care i s-a respins cererea de constatare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi obligarea autorităţii pârâte de a emite o nouă decizie cu respectarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999.
In motivarea acţiunii reclamanta a arătat că Decizia contestată este nelegală şi netemeinică fiind emisă în contra dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 din OUG nr. 214/1999 şi fără a se ţine cont de situaţia de fapt a reclamantei în perioada 1951-1956. A mai susţinut că, în perioada menţionată, a fost deportată împreună cu bunicii săi din localitatea Valcani, judeţul Timiş, în localitatea Feteştii Noi – Bărăgan, ea aflându-se la bunici, deoarece suferea de tuse convulsivă.
Prin sentinţa civilă nr. 409 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A.L.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză a rezultat faptul că reclamanta, născută în Bucureşti, la data de 16 ianuarie 1949, a locuit în perioada 1951 - 1956 pentru diferite perioade la bunici în localitatea Valcani, judeţul Timiş, deoarece avea probleme de sănătate.
Totodată, a constatat prima instanţă că nici un act oficial emis de autorităţile competente nu atestă cu certitudine că reclamanta a fost strămutată din motive politice, împreună cu bunicii săi A.G.D. şi A.H. într-un sat din Bărăgan şi că aceasta a suferit din motive politice una din măsurile administrative prevăzute de dispoziţiile art. 3 lit. c) sau d) din OUG nr. 214/1999.
Pe de altă parte a apreciat instanţa de fond că nu se poate reţine pasivitatea autorităţii pârâte şi neluarea în considerare a declaraţiilor martorilor, deoarece pârâta a solicitat succesiv relaţii Tribunalului Militar Teritorial despre situaţia reclamantei, fiind comunicate răspunsuri în sensul că reclamanta, în perioada 1951-1955 nu figurează că ar fi avut aplicate restricţii domiciliare din motive politice, împreună cu bunicii săi.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că situaţia reclamantei nu se poate încadra în dispoziţiile art. 3 din OUG nr. 214/1999, pentru a i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta A.L., care a invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a adus următoarele critici hotărârii atacate, apreciind-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului, recurenta - reclamantă susţine că sentinţa pronunţată de prima instanţă este nelegală întrucât a interpretat greşit dispoziţiile art. 3 lit. c) sau d din OUG nr. 214/ 1999, deşi la dosarul cauzei au fost depuse acte ce emană de la T.M.T. – Biroul Arhivă din care rezultă că bunicii paterni au fost strămutaţi din localitatea Valcani – Sânnicolau Mare în localitatea Feteştii Noi, ridicându-li-se restricţiile domiciliare prin Deciziile nr. 200/1951 şi nr. 6200/1955 ale M.A.I.
Recurenta - reclamantă mai arată că au fost interpretate greşit şi dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 118/1990, care prevăd că în situaţia în care nu există dovezi sau acestea sunt distruse, se poate dovedi cu orice mijloc de probă.
De asemenea, în opinia recurentei-reclamante, sentinţa atacată este netemeinică deoarece instanţa de fond a făcut o apreciere greşită a probelor administrative în cauză.
M.J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin OUG nr. 214/1999 se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă pentru activitatea desfăşurată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Art. 3 din ordonanţă, prevede că „prin măsuri administrative se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe" în baza cărora s-a dispus una din măsurile de la lit. a) – e).
La lit. c) este prevăzută măsura privind stabilirea de domiciliu obligatoriu, iar la lit. d) cea de strămutare în altă localitate.
Este nefondat motivul de recurs privind greşita apreciere a probelor administrate în cauză cât şi cel referitor la interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 3 lit. c) sau d) din OUG nr. 214/1999 întrucât aceste dispoziţii trebuie interpretate în coroborare cu art. 1, care face trimitere la dobândirea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a persoanelor care au fost supuse unor măsuri administrative abuzive, fiind necesar a se dovedi aplicarea acestor măsuri acelor persoane care solicită recunoaşterea acestei calităţi, conform art. 1169 C. civ.
Nu este fondat nici motivul de recurs care vizează greşita aplicare a art. 8 din Decretul - Lege nr. 118/1990, întrucât instanţa de fond a analizat contestaţia recurentei-reclamante în raport de toate înscrisurile administrate în cauză, inclusiv a declaraţiilor autentificate ale martorilor.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că, deşi autoritatea pârâtă a manifestat rol activ în a solicita orice înscrisuri cu privire la situaţia reclamantei în perioada 1951 – 1955, totuşi în raport de probele administrate nu se poate stabili că recurenta-reclamantă a fost supusă măsurilor administrative prevăzute de art. 3 lit. c) sau d) din OUG nr. 214/1999, astfel că nu i se poate recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Există dovezi certe referitoare la faptul că bunicii săi, A.D. şi A.E., au fost strămutaţi la data de 18 iunie 1951 din localitatea Valcani – Sânnicolau Mare şi li s-a stabilit domiciliu obligatoriu în localitatea Feteştii Noi până la 20 decembrie 1955, când li s-au ridicat aceste restricţii, conform adresei din 28 iunie 2006.
Însă, potrivit adresei T.M.T., rezultă că nici un document din arhiva acestuia nu atestă că recurenta-reclamantă în perioada 1951 – 1955 a figurat ca fiindu-i aplicate restricţii domiciliare din motive politice împreună cu bunicii săi.
Declaraţiile autentificate ale martorilor S.E. şi A.I. nu sunt suficiente şi nici concludente pentru a se reţine încadrarea reclamantei în situaţia prevăzută de art. 3 lit. c) sau d) din OUG nr. 214/1999, cu atât mai mult cu cât acestea nu se coroborează cu adresele nr. 397/2006 şi nr. 330/C/2006.
În cuprinsul acestor declaraţii comune se menţionează ca perioadă 1951 – 1956, deşi restricţiile domiciliare ale bunicilor au încetat în anul 1955, conform înscrisurilor depuse la dosar (adresa nr. 330/C din 28 iunie 2006), fapt ce creează îndoieli cu privire la forţa probantă a acestora.
Prin urmare, faptele relatate de martori trebuie raportate la împrejurările de fapt ale speţei, stabilite suficient de precis prin celelalte mijloace de probă, respectiv înscrisurile (adresele) care există la dosarul cauzei.
În lipsa unor dovezi concludente care să ateste aplicarea unor măsuri administrative şi în ceea ce o priveşte pe recurenta-reclamantă, judecătorul nu poate soluţiona litigiul dedus judecăţii numai pe baza afirmaţiilor făcute de părţi.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/20004, modificată şi completată, să fie respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.L., împotriva sentinţei civile nr. 409 din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2009. Contencios. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 1072/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
