ICCJ. Decizia nr. 1061/2009. Contencios. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1061/2009
Dosar nr. 4520/35/2004
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. Bihor, Garda Financiară – Comisariatul General lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 469/ CA din 1 noiembrie 2004.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamantul arată că a întâmpinat greutăţi la punerea în executare a sentinţei, fiind considerată de pârâţi „ambiguă", deoarece deşi s-a dispus anularea selecţiei care a stat la baza preluării prin transfer în interesul serviciului a personalului cu atribuţiile Gărzii Financiare şi a personalului care rămâne în structura Ministerului Finanţelor Publice, capătul de cerere privind încadrarea reclamantului prin transfer la Garda Financiară a fost respins.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 178 din 20 octombrie 2008, pronunţată în dosar nr. 4520/35/2004, Curtea de Apel Oradea a admis contestaţia la executare formulată de reclamant şi în interpretarea înţelesului întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei nr. 469 din 1 noiembrie 2004, s-a reţinut că reclamantul redobândeşte funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 93 din 29 ianuarie 2004, urmând a se face o selecţie potrivit criteriilor stabilite şi comunicate de Garda Financiară în funcţie de care se va face transferul reclamantului sau va rămâne în structura M.F.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Curtea de Apel Oradea a aplicat prevederile art. 400 C. proc. civ. şi a enunţat considerentele de la pagina 7 din sentinţa nr. 469/2004, conform cărora în urma anulării Deciziei nr. 93/2004, reclamantul urmează să redobândească funcţia deţinută anterior şi în urma anulării selecţiei făcute se va face o selecţie potrivit criteriului profesionalismului în funcţie de care se va stabili dacă reclamantul va fi transferat în interesul serviciului sau va rămâne în structura M.F.
5. Recursul formulat de pârâta D.G.F.P. Bihor
Motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că cererea reclamantului a fost formulată cu încălcarea prevederilor art. 401 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu a respectat termenul prevăzut expres de lege, conform căruia „contestaţia privind lămurirea înţelesului întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită".
Instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia tardivităţii formulării cererii, deoarece în dosar nu există dovada vreunui act de executare de natură a întrerupe cursul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.
6. Recursul formulat de Garda Financiară – Comisariatul General
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta invocă împrejurarea necitării, conform art. 89 şi art. 1141 alin. (3) C. proc. civ., precum şi faptul că cererea introductivă de instanţă nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 112 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
6.2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Instanţa de fond, în interpretarea dispozitivului sentinţei nr. 469/2004, a reţinut în mod eronat că reclamantul redobândeşte funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 93/2004, urmând a se face o selecţie potrivit criteriului profesionalismului în funcţie de care reclamantul va fi transferat în interesul serviciului sau va rămâne în structura M.F.
Din lecturarea dispozitivului se poate observa că instanţa de fond a dispus că reclamantul redobândeşte funcţia deţinută anterior emiterii Deciziei nr. 93/2004, dar şi că în urma unei noi selecţii reclamantul va fi transferat în interesul serviciuluila Garda Financiară sau va rămâne în structura M.F.
Recurenta consideră că în ipoteza în care reclamantul redobândeşte funcţia deţinută anterior la Garda Financiară nu este posibil ca în urma unei noi selecţii acesta să fie transferat în interesul serviciului tot la Garda Financiară, pe funcţia pe care deja a redobândit-o.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Cu privire la motivul de recurs referitor la prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi implicit a tardivităţii formulării acţiunii ( art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Potrivit art. 405 alin. (1) teza I C. proc. civ., „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel".
În materia contenciosului administrativ nu este prevăzut un termen de executare silită derogatoriu de la prevederile art. 405 C. proc. civ.
În speţă, posibilitatea de a cere executarea silită a început la 21 aprilie 2005, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În termen de 3 ani, reclamantul a solicitat executarea sentinţei, însă cursul prescripţiei a fost întrerupt conform art. 4052 alin. (1) C. proc. civ., deoarece recurenta - pârâtă Garda Financiară – Comisariatul General, în vederea lămuririi situaţiei, a cerut punctul de vedere al Direcţiei Generale Juridice din cadrul M.E.F., conform adresei.
Răspunsul Direcţiei juridice nu a fost depus la dosar, iar reclamantul a fost nevoit să acţioneze în instanţă, prin cererea depusă la 15 septembrie 2008.
Faţă de acestea se va constata că acţiunea a fost formulată înăuntrul termenului de prescripţie, potrivit art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ., motivul de recurs fiind nefondat.
2. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. – încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Motivul de recurs se va respinge ca nefondat, deoarece recurenta a fost citată prin fax, existând dovada acestuia, iar sentinţa recurată a fost comunicată la sediul din Bucureşti, sediul confirmat chiar de recurentă.
Menţiunile de la art. 112 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii cererii, iar recurenta nu a făcut dovada vătămării, ce nu se poate înlătura decât prin anularea cererii având în vedere că părţile au fost citate la sediul acestora.
De asemenea, nu s-a făcut dovada vătămării lipsei din acţiune a numărului de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal şi contul bancar al recurentei.
3. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., art. 3041 C. proc. civ. este întemeiat.
Dispozitivul sentinţei nr. 469 din 1 noiembrie 2004 nu necesită lămurire, deoarece acesta dispune în mod clar anularea deciziei nr. 93/2004, anularea selecţiei care a stat la baza preluării prin transfer în interesul serviciului a personalului cu atribuţiile Gărzii Financiare şi a personalului care rămâne în structura M.F.
S-a dispus şi respingerea cererii reclamantului de încadrare prin transfer la Garda Financiară şi despăgubiri.
Executarea hotărârii judecătoreşti trebuie făcută în sensul dispozitivului acesteia, respectiv a efectuării unei noi selecţii de preluare prin transfer în interesul serviciului a personalului care rămâne în structura M.F. şi a personalului care va trece la Garda Financiară reorganizată.
În mod firesc s-a dispus respingerea cererii reclamantului de încadrare prin transfer la Garda Financiară deoarece numai în baza unei noi selecţii, care va respecta prevederile legale, se va hotărî dacă reclamantul rămâne în structura M.F. sau va fi transferat la Garda Financiară.
Interpretarea dispozitivului sentinţei nr. 469/2004 prin referire la considerente excede prevederilor art. 400 C. proc. civ., deoarece dispozitivul nu conţine menţiunea că reclamantul dobândeşte funcţia deţinută anterior.
Considerentele sentinţei se referă la funcţia dobândită anterior emiterii deciziei nr. 93/2004, care nu era în structura Gărzii Financiare astfel cum a fost reorganizată, ci subordonată M.F.P.
Instanţa de recurs nu înţelege din ce motiv într-un termen rezonabil, nu s-a făcut o nouă selecţie a personalului pentru a se putea stabili dacă reclamantul rămâne în structura M.F.P. sau trece în subordinea Autorităţii Naţionale de control, la Garda Financiară, reorganizată conform OUG nr. 91/2003.
În prezent, este firesc a se pune problema redobândirii de către reclamant a funcţiei deţinute anterior emiterii deciziei nr. 93/2008, deoarece Garda Financiară a revenit în subordinea M.F., iar selecţia nu mai poate fi realizată.
Astfel, dacă reclamantul a solicitat repunerea în drepturile avute anterior Deciziei nr. 93/2004, cererea este conformă sentinţei nr. 469/2004, însă pentru aceasta nu este nevoie de lămurirea dispozitivului, care este clar, ci de studierea şi înţelegerea reglementărilor intervenite după apariţia OUG nr. 91/2003.
4. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. şi art. 30 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează a se admite recursurile, a se casa sentinţa recurată şi a respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Bihor şi Garda Financiară – Comisariatul General, împotriva sentinţei nr. 178/CA-P.I. din 20 octombrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea formulată de C.S., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1064/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
