ICCJ. Decizia nr. 116/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 116/2009
Dosar nr. 197/39/2008
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava la 4 august 2008 Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 80 din 7 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, hotărâre pe care o consideră netemeinică.
Sub acest aspect s-a precizat că în mod greşit, instanţa de fond a reţinut că: „dispoziţia primarului municipiului Botoşani este din 10 octombrie 2006 şi ea a fost predată Comisiei Centrale în termen de 10 zile de la data adoptării ei, fiind înregistrată la secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 30605/CC, astfel încât, apare nejustificat refuzul pârâtei de a trimite evaluatorului dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare".
Se consideră că refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere trebuie să reprezinte exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea. Aşa fiind, pentru a fi un refuz nejustificat, susţine recurenta, trebuie să existe o comunicare expresă a poziţiei autorităţii publice, în speţă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, căreia i s-a adresat cererea.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 80 din 7 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ, formulată de reclamanta H.L. în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâtul să transmită dosarul întocmit de acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul din Botoşani, evaluatorului sau societăţii de evaluare, desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Instanţa de fond a reţinut că prin Dispoziţia nr. 2932 din 10 octombrie 2006, Primarul Municipiului Botoşani a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru reclamanta H.L. pentru imobilul compus din clădire şi teren în suprafaţă de 223 mp ce a fost situat în Municipiul Botoşani.
S-a mai menţionat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, prin dispoziţie, Primarul Municipiului Botoşani a dispus predarea întregii documentaţii privind pe reclamantă, în baza procesului-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Motivat de faptul că Dispoziţia primarului municipiului Botoşani este din 10 octombrie 2006, că a fost predată recurentei, în 10 zile de la data adoptării, s-a considerat de instanţă că apare nejustificat refuzul recurentei-pârâte de a trimite evaluatorului dosarul în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Trecerea unui timp de doi ani de la predarea dosarului recurentei fără a demara procedura de evaluare a justificat potrivit instanţei de fond admiterea acţiunii.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins.
Este de necontestat că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape.
Analizarea dosarului intimatei-reclamante de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nu este însă justificată de trecerea termenului de 2 ani aşa cum a şi reţinut instanţa de fond.
Nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluţiona o cerere. Trecerea unui termen de 2 ani în care recurenta - pârâtă trebuia să trimită dosarul intimatei-reclamante pentru evaluator, este prin ea însăşi expresia refuzului de soluţionare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004 aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
Aşa fiind, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 80 din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1152/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1162/2009. Contencios → |
|---|
