ICCJ. Decizia nr. 1152/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1152/2009
Dosar nr. 8269/2/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1400 din 7 mai 2008, a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei SC N.T.R. SRL formulată în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., având ca obiect anularea Deciziei nr. 942 din 5 noiembrie 2007 emisă de pârât, prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 25.000 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în fapt, că reclamanta a fost sancţionată cu amendă pentru încălcarea prevederilor art. 112 alin. (1) din Titlul VII al Deciziei C.N.A.nr. 187/2006 şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, pentru că în cadrul emisiunii TV N., care l-a avut invitat pe d-nul I.C. s-a discutat, în contextul afacerilor derulate de familia acestuia, despre un nou produs, un material de construcţie, cumpărat şi adus în România de către invitat, produs brevetat sub numele de c. ale cărui calităţi şi caracteristici au fost evidenţiate, afirmându-se că respectivul produs a fost prezentat şi la o expoziţie internaţională de la Paris.
Instanţa de fond a apreciat că în modcorect s-a reţinut în Decizia emisă de pârâtă că discuţia din emisiunea TV s-a transformat într-o prezentare cu caracter de promovare a unui produs, căruia i-au fost indicate denumirea, caracteristicile şiavantajele, însă această promovare s-a realizat în alte condiţii decât cele speciale, ce reglementează difuzarea publicităţii şi a teleshoppingului, fiind irelevant din această perspectivă că nu s-a făcut o ofertă directă de comercializare, întrucât actele normative incidente nuimpun o astfel de condiţie pentru existenţa contravenţiei ce a fost stabilită.
În fine, s-a mai reţinut că mediatizarea TV a vizat un produs care a şi fost lansat pe piaţă, conform articolelor de presă, iar sancţiunea cu amenda ce a fost aplicată a fost corect individualizată deoarece reclamanta a mai fost sancţionată anterior cu o amendă pentru o faptă asemănătoare şi cu referire la acelaşi produs.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta, susţinând că instanţa de fond în mod nelegal a respins contestaţia sa, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9, ale art. 3041 C. proc. civ. şi ale art. 952 din Legea audiovizualului nr. 504/2002.
Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele critici vizând hotărârea atacată:
- greşit a reţinut instanţa de fond că actele normative nu impunca promovarea unui produs să includă şi o ofertă directă decomercializare, date fiinddispoziţiile exprese, chiar în acest sens, ale Deciziei C.N.A.nr. 187/2006 care prevăd că emisiunea deteleshopping constă în difuzarea către public a unor oferte de comercializare directă, privindfurnizarea contra cost a unorbunuri;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra apărărilor formulate de recurentă în temeiul dispoziţiilor art. 159 din Decizia C.N.A.nr. 187/2006 în sensul că în cadrul emisiunii, difuzată în data de 30 octombrie 2007 nu a fost transmisă publiculuinici o ofertă de comercializare directă a produsului „ciment" această emisiune neputând fi calificatăca fiind una de teleshopping;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat nici asupraapărărilor întemeiate pe prevederile art. 1 lit. i) şi din Legea nr. 504/2002, privitoare la publicitatea mascată, susţinerile din considerentele hotărârii în sensul incidenţei art. 112 din Decizia nr. 187/2006 nefiind argumentate.
- greşit s-a reţinut că a fost individualizată denumirea produsului în discuţie, întrucât publicul, în urma vizionării acestei emisiuni nu a putut identificamarca, producătorul sau modalităţile de comercializare, percepând doar informaţii cu caracter generalale unui produs, sub o eventuală denumire deC.;
- în fine, sentinţa este nelegală şi netemeinică şi sub aspectul respingerii cererii de micşorare a cuantumului amenzii aplicate întrucât sancţiunea apare ca fiind disproporţionată în raport de gravitatea şi efectele pretinsei încălcări a legii, chiar şi în cazul reţinerii de către C.N.A.a sancţionării anterioare a aceluiaşi post de televiziune.
Intimata C.N.A.a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., de criticile recurentei-reclamante, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţine că nu subzistă temeiuri legale care să impună fie casarea, fiemodificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin Decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2007, emisă de C.N.A.recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu 25.000 lei amendă, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 şi ale art. 112 alin. (1) din Titlul VII al Deciziei C.N.A.nr. 187/2006, privind codul de reglementare a conţinutului audiovizualului.
Potrivit acestor reglementări, publicitatea televizată şi teleshoppingul se difuzează grupat, separat de alte programe, fiind totodată interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi identificate de public prin marcă, producător şi prin modalităţi de comercializare.
După cum corect a reţinut şi instanţa de fond şi după cum chiar şi recurenta arată, emisiunea N. difuzată de către postul de televiziuneîn data de 30 octombrie 2007, avându-l ca invitat pe dl. I.C., nu a fost şi nu poate fi calificată cafiind o emisiune de teleshopping.
Sunt aşadar nefondate criticile recurentei vizând neexaminarea de către instanţă a prevederilorart. 159 din Decizia C.N.A.nr. 187/2006 ce definesc emisiunea de teleshopping care constă îndifuzarea către public a unor oferte de comercializare directă privind furnizarea contra cost a unor bunuri, în condiţiile în care, această normă legală nu este incidentă în cauză şi nici nu aconstituit temeiul legal al aplicării sancţiunii contestate.
De altfel nu sunt incidente în cauză şi nu au fost avute învedere la aplicarea sancţiunii din Decizia contestată nici dispoziţiile art. 27 alin. (4) din legea audiovizualului ce reglementează publicitatea mascată, astfel că şi criticile pe acest aspect sunt neîntemeiate şi urmează a fi respinse, cu atât mai mult cu cât şi instanţa de fond, examinând acest aspect s-a referit practic latemeiurile de sancţionare avute în vedere de intimată.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, pe baza probelor administrate şi a situaţiei de fapt reţinute, în mod corect a reţinut legalitatea măsurii de sancţionare dispuse de intimata C.N.A.faţă de recurentă, întrucât, în emisiunea arătată, prin manierade prezentare a produsului intitulat C., a caracteristicilor sale ca şi a avantajelor pe care le prezintăa fost în mod evident promovat, respectiv s-a făcut publicitate unui produs din categoria materialelor de construcţii.
Aceasta s-a realizat însă în afara cadrului legal, respectiv în alt mod decât într-o emisiune de teleshopping sau,grupat, separat, astfel cum este permis de către normele audiovizualului,denumirea produsului prezentat fiind de altfel cea utilizată şi în articolele de presă care, ulterior, au menţionat lansarea acestuiape piaţă.
Argumentele instanţei de fond, contrar celor susţinute de recurentă, demonstrează fără echivoc distincţia dintre modalităţile dedifuzare a publicităţii în audiovizual, raportat la dispoziţiile legale incidente, oferta de comercializare directă fiind specifică şi numai de natura emisiunilor de teleshopping, dedicate acestui scop.
În fine, nefondate sunt şi criticile vizând nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul cuantumului amenzii aplicate prin Decizia contestată, pe care instanţa de fond corect l-a menţinut, dată fiind sancţionarea anterioară a recurentei pentru promovarea aceluiaşi produs şi în condiţii similare (a se vedea sentinţa civilă nr. 2274 din 26 septembre 2007 a Curţii de Apel Bucureşti).
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1400 din 7 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-acontencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 116/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
