ICCJ. Decizia nr. 1148/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1148/2009
Dosar nr. 199/57/200.
Şedinţa publică din 2 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 86 din 30 aprilie 2008a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost admisă acţiunea formulată de SC A. Galda de Jos, societate în faliment reprezentată prin lichidatorul judiciar J.I.D., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia consolidarea proprietăţii, reforma structurilor de exploatare şi conservarea solurilor („Direcţia").
A fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate, conform HG nr. 834/1991 şi potrivit documentaţiei depuse de reclamantă şi înregistrată la pârât sub nr. 104 din 30 iulie 2007.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut: că reclamanta a depus la Direcţie documentaţia pentru emiterea certificatului pentru terenul aferent locuinţelor de serviciu din satul Teiuş, teren înscris în cartea funciară Teiuş la C.F. 275: nr. top 1999/3/1 – curte 2898 mp; nr. top 1999/2/1 – curte 2592 mp; nr. top 2002/2 – drum, precum şi pentru terenul fără carte funciară de 700 mp; că documentaţia a fost înregistrată sub nr. 104 din 30 iulie 2007 la Direcţie care, cu adresa nr. 2500689 din 30 noiembrie 2007, i-a comunicat trimiterea documentaţiei spre avizare la Agenţia Domeniilor Statului; că aceasta i-a solicitat reclamantei, la 5 noiembrie 2007, să-i comunice situaţia terenurilor cuprinse în documentaţie; că reclamanta a răspuns solicitării prin adresa nr. 111 din 15 ianuarie 2008, dar ulterior nu a primit de la Direcţie certificatul de atestare solicitat şi nici vreun refuz scris de eliberare a actului, motiv pentru care solicitanta a formulat acţiunea de faţă în contenciosul administrativ.
Ca urmare, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată, iar în baza art. 1 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 a obligat pârâtul minister la eliberarea certificatului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă pârâtul M.A.D.R. , cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, în principal, recurentul arată, în esenţă, că instanţa de fond a apreciat greşit valoarea juridică a adresei Direcţiei nr. 2500689 din 30 noiembrie 2007, ca reprezentând o „soluţionare favorabilă a cererii", întrucât, în realitate, ea fusese emisă de Direcţia Consolidare Proprietate care nu are atribuţii legale, şi nici mandat din partea organului de decizie, pentru soluţionarea cererilor de emitere a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.
În asemenea circumstanţe, consideră recurentul că instanţa, în absenţa unui ordin al ministrului de aprobare sau respingere a cererii, nu se putea substitui autorităţii administrative, ci trebuia să respingă acţiunea ca inadmisibilă.
În subsidiar, recurentul arată că acţiunea trebuia respinsă ca nefondată, întrucât imobilul asupra căruia reclamanta a solicitat constatarea dreptului de proprietate nu se afla în patrimoniul acesteia, astfel încât documentaţia depusă nu putea fi avizată.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în parte, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speţă, instanţa nu şi-a motivat în fapt şi în drept sentinţa, nearătând care sunt dovezile (înscrisurile) din care ar rezulta, pe de o parte, că reclamanta şi-a probat dreptul legitim, iar pe de altă parte, că autoritatea cu atribuţii legale în materie ar fi refuzat explicit soluţionarea cererii, refuzul său fiind exprimat cu exces de putere şi cu efectul vătămării dreptului solicitantului.
Or, din înscrisurile cauzei, rezultă că la data introducerii acţiunii, 6 februarie 2008, procedura administrativă de avizare a documentaţiei era în curs de desfăşurare, neexistând un aviz final asupra temeiniciei cererii de emitere a certificatului.
Această situaţie de fapt justifica admiterea acţiunii numai în sensul de a obliga ministerul să soluţioneze cererea de emitere a actului, iar nu de a-l obliga să emită actul, căci nu existau în cauză dovezi suficiente privind dreptul solicitantei de a primi certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi limitele în care acesta putea fi emis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 86/F/CA/2008 din 30 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că obligă pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei SC A. SA Galda de Jos, judeţul Alba, formulată prin lichidatorul judiciar J.I.D., înregistrată sub nr. 104 din 30 iulie 2007.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1147/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1152/2009. Contencios → |
|---|
