ICCJ. Decizia nr. 1170/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1170/2009
Dosar nr. 383/42/200.
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 26 mai 2008, Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte acţiunea completată şi precizată formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâta G.N.M.; a anulat Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2008 şi Decizia nr. 202 din 16 ianuarie 2008 emise de Comisarul General al G.N.M.; a repus pe reclamant în funcţia publică de conducere de comisar-şef al Comisariatului Judeţean Dâmboviţa; a respins cererea de suspendare a executării deciziilor nr. 13/2008 şi 2002/2008 emise de Comisarul General al G.N.M., ca neîntemeiată şi a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, prin Decizia nr. 223 din 15 august 2003, reclamantul a fost reîncadrat în funcţia publică de comisar-şef clasa I gradul S în cadrul Comisariatului Judeţean Dâmboviţa, atribuţiile sale fiind cele stabilite prin fişa postului din 3 octombrie 2005 şi cea suplimentară din 14 mai 2007, la momentul reîncadrării în această funcţie G.N.M. era organizată şi funcţiona conform HG nr. 297/2003, modificată prin HG nr. 761/ 2003.
La data de 14 ianuarie 2008, Comisarul general al G.N.M., a cărei organizare şi funcţionare este reglementată prin HG nr. 1224/2007, emite Decizia nr. 13 din 14 ianuarie 2008, prin care C.D. este eliberat din funcţia publică de conducere de comisar-şef din cadrul Comisariatului Judeţean Dâmboviţa, cu respectarea dreptului de preaviz de 30 de zile calendaristice, temeiul de drept al măsurii fiind art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, iar prin adresa nr. 207 din 14 ianuarie 2008 s-a comunicat reclamantului lista funcţiilor publice vacante, solicitându-i-se să opteze pentru unul din aceste posturi.
Potrivit deciziei nr. 202 din 16 ianuarie 2008, emise de Comisarul general al G.N.M., reclamantul coordonează activitatea Comisariatului Judeţean Dâmboviţa până la ocuparea prin concurs a funcţiei publice specifice de conducere vacante de comisar-şef, iar prin Decizia nr. 689 din 25 ianuarie 2008 a aceluiaşi emitent C.D. a fost numit în funcţia publică specifică de execuţie de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare la acelaşi comisariat judeţean, stabilindu-se şi drepturile salariale de care beneficiază, ulterior fiind numit temporar în funcţia de comisar-şef al Comisariatului Judeţean Dâmboviţa până la ocuparea postului prin concurs, conform deciziei nr. 962 din 28 februarie 2008.
Toate aceste decizii au fost emise de Comisarul general al G.N.M întrucât prin HG nr. 1224/2007 au fost desfiinţate comisariatele regionale de medii şi, totodată, posturile de comisar-şef, iar temeiul eliberării din funcţiei a lui C.D., prevăzut în Decizia nr. 13/2008 este art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcţionarilor publici.
Întrucât prin emiterea celor 2 decizii reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, urmând să anulez cele 2 decizii, cu consecinţa repunerii lui C.D. în funcţia publică d conducere de comisar-şef al Comisariatului Judeţean Dâmboviţa.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării deciziilor nr. 13/2008 şi nr. 202/2008 emise de Comisarul general al G.N.M., se reţine că potrivit art. 14 din legea contenciosului administrativ, o persoană vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea asupra fondului, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind condiţionată de dovedirea a două cerinţe, respectiv cazuri bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente, ce sunt definite prin art. 2 lit. t) şi ş) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta G.N.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că Decizia a cărei anulare se solicită, a fost emisă în temeiul legii, ca urmare a aprobării HG nr. 1224/2007 pentru organizarea şi funcţionarea G.N.M., care abrogă HG nr. 440/2005.
Astfel, HG nr. 1224/2007 reglementează noua structură organizatorică a G.N.M., Comisariatele regionale şi Comisariatele judeţene din subordinea celor regionale organizate ca servicii au fost desfiinţate.
Comisariatul judeţean Dîmboviţa, în noua structură, are personalitate juridică, condus de un Comisar Şef, asimilat Directorului executiv, ordonator terţiar de credite, entitate superioară Comisariatului judeţean Dîmboviţa, serviciu în cadrul Comisariatului regional, în vechea structură, desfiinţată.
În noua funcţie de conducere, Comisarul Şef are cu totul alte atribuţii faţă de cele avute prin legea veche, când funcţia de Comisar Şef era asimilată cu cea de Şef de serviciu.
Prin urmare, dacă reclamantul ar fi fost numit în noua funcţie, total diferită şi în acelaşi timp superioară celei vechi, acest lucru ar fi fost echivalentul unei promovări prin numire într-o funcţie publică superioară, fapt care este în mod expres interzis de lege. Promovarea într-o funcţie publică superioară nefiind posibilă decât prin participarea la un concurs pentru ocuparea funcţiei respective.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din OUG nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale.
OUG nr. 107/2007 a desfiinţat comisariatele regionale, astfel încât G.N.M. trebuia să funcţioneze la nivel central prin Comisariatul General şi avea în subordine 41 de comisariate judeţene, Comisariatul municipiului Bucureşti şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
OUG nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M.Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.
Prin legea de respingere a ordonanţei de urgenţă nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţia României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei".
În speţă, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanţa de urgenţă.
În prezent, HG nr. 1224/2007 emisă în baza OUG nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice.
La rândul lor, deciziile emise în baza HG nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.
Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.
În cauza de faţă OUG nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanţe de urgentă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.
În prezent, este în vigoare OUG nr. 17/2005 care organizează G.N.M. în Comisariate Regionale şi Comisariate Judeţene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de Comisar şef.
Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului.
Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare.
În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca şi acest din urmă act să fie anulat.
Aceasta este şi opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ", vol. II ed.4, pag. 82- 83; Curierul juridic nr. 11/2008, pag. 38-44.
Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziţii sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ iniţial, dacă este vorba de o ordonanţă de Guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.
Prin OUG nr.107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din OUG nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepţia generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu priveşte întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuieşte cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.
Se poate observa astfel că OUG nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea G.N.M.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de G.N.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.N.M. împotriva sentinţei civile nr. 135 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1169/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1174/2009. Contencios → |
|---|
