ICCJ. Decizia nr. 1174/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1174/2009
Dosar nr. 809/46/200.
Şedinţa publică din 3 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 194/F-C din 17 decembrie 2008 Curtea de Apel Piteşti a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0364 emis la 6 aprilie 1998 de fostul Minister al Agriculturii şi Alimentaţiei (în prezent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Durabile), în favoarea SC V. SA Vâlcea, invocată de C.L.S.D.P. Fârtăteşti, în cauză fiind părţi şi Prefectul judeţului Vâlcea, R.R., C.J.S.D.P. Vâlcea, D.E., ş.a.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în prezenta cauză, invocarea în anul 2008 a nelegalităţii unui act administrativ cu caracter individual emis în anul 1998, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, pe calea excepţiei întemeiată pe prevederile art. 4 din legea contenciosului administrativ modificată, afectează siguranţa tuturor raporturilor juridice născute din existenţa şi aplicarea actului administrativ respectiv, efect care afectează însuşi dreptul la un proces echitabil consacrat omului prin art. 6 din Convenţie.
Pornind de la sancţiunea determinată de constatarea nelegalităţii unui act administrativ pe calea excepţiei de nelegalitate, care nu este echivalentă sancţiunii nulităţii absolute şi a cărei aplicare este imprescriptibilă, eventuala admitere a excepţiei de nelegalitate are ca efect înlăturarea actului administrativ din litigiul în cadrul căruia a fost invocată.
Esenţial este faptul că actul administrativ cu caracter individual ce se contestă pe calea excepţiei de nelegalitate a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Admiţând posibilitatea invocării dispoziţiilor acestei legi în privinţa unui act administrativ emis anterior intrării sale în vigoare, s-ar ajunge la aplicarea retroactivă a legii civile, ceea ce ar încălca principiul constituţional prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, în privinţa căruia sunt prevăzute excepţii expres şi limitativ stabilite.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Critica vizând modul de soluţionare a cauzei, având în vedere lipsa de procedură, este neîntemeiată şi nu poate fi primită, părţile care ar fi putut invoca acest motiv fiind cele cu care procedura de citare nu a fost îndeplinită.
Astfel fiind, nu se poate susţine că instanţa a încălcat principiul contradictorialităţii, precum şi dreptul de apărare, având în vedere şi soluţia pronunţată pe fondul cauzei care nu a lezat în nici un fel interesele celor 2 persoane care nu au fost legal citate.
Nici motivul de recurs care combate soluţia pronunţată cu privire la excepţia de nelegalitate nu este fondat.
Excepţia d nelegalitate invocată în cauză vizează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0364 din 6 aprilie 1998 emis de fostul Minister al Agriculturii şi Alimentaţiei.
Necontestat, acest certificat este un veritabil act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Cum s-a arătat, acest act a fost emis la data de 6 aprilie 1998, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/ 2004 privind contenciosul administrativ.
Este adevărat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, „Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
De asemenea, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 şi nr. 426 din 10 aprilie 2008 a reţinut, într-adevăr, că dispoziţiile sus-menţionate sunt constituţionale în raport de prevederile art. 1, alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 şi art. 44 din Legea fundamentală.
Cu privire la dispoziţiile art. 4 alin. (1), din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 252/2007, reprezentând temeiul de drept al invocării excepţiei de nelegalitate, trebuie precizat însă că judecătorului naţional îi revine rolul de a aprecia, în sensul art. 20 alin. (2) din Constituţie, republicată, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte( cum este cazul Convenţiei Europene).În acest sens, judecătorul naţional, în calitate de prim judecător al C.E.D.O., are obligaţia de a „asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenţiei), asigurându-i preeminenţa faţă de orice altă prevedere contrară din legislaţia naţională, fără să fie nevoie să aştepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (C.E.D.O., hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2), M.Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).
Raportându-se, aşadar, în special la C.E.D.O. şi la practica C.E.D.O., Înalta Curte va reţine că, în mod legal, curtea de apel a înlăturat dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, reţinând că aceste dispoziţii contravin unor principii fundamentale convenţionale a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
În măsura în care permit cenzurarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispoziţiile susmenţionate din Legea contenciosului administrativ, încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O. şi în practica acesteia, precum şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse „principiului securităţii juridice, care se regăseşte în totalitatea articolelor Convenţiei, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept" (C.E.D.O., Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian contra României).
În acest sens, C.E.D.O. a reţinut că posibilitatea de anula fără limită în timp o hotărâre judecătorească irevocabilă, reprezintă o încălcare a principiului securităţii juridice (C.E.D.O., Hotărârea din 28 octombrie 1999 în cauza Brumărescu împotriva României, M. Of. nr. 414 din 31 august 2000, în opinia separată la această hotărâre precizându-se chiar că „posibilitatea de a se anula, fără limită în timp, o hotărâre definitivă, obligatorie şi executată…. trebuie considerată ca o înfrângere a dreptului la justiţie", garantat de art. 6 din Convenţie.
Argumentele C.E.D.O. expuse în speţa citată, sunt perfect valabile şi în cauza de faţă, validitatea lor fiind susţinută de similitudinea de efecte juridice existente între hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă şi actul administrativ irevocabil emis de către autoritatea publică şi definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislaţia anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, republicată, prin raportare la principiile amintite mai sus, la C.E.D.O. precum şi la jurisprudenţa C.E.D.O., Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L.S.D.P. Fârtăteşti împotriva sentinţei civile nr. 194/F-C din 17 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1170/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1175/2009. Contencios → |
|---|
