ICCJ. Decizia nr. 1177/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1177/2009
Dosar nr. 1783/64/200.
Şedinţa publică din 3 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov reclamanta K.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Covasna, anularea hotărârii nr. 2131 din 3 iulie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată şi, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945, începând cu data de 1 iulie 2008.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 1940-1945 familia sa a fost persecutată pentru motive etnice prin măsurile luate de Garda de Fier, astfel încât a trebuit să se mute din localitatea de domiciliu într-o localitate străină, fapt e care-l dovedeşte cu înscrisuri şi cu martori.
A mai invocat în susţinerea cererii şi Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XLI (41) din data de 7 mai 2007 privind interpretarea unitară a prevederilor Legii nr. 189/2000, modificată.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 133/F din 6 octombrie 2008 Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 2131 din 3 iulie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 septembrie 1940-6 martie 1945 şi, totodată, să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 iulie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada prin probele administrate, că se încadrează în dispoziţiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine că hotărârea dată de către instanţa de fond este netemeinică şi nelegală întrucât contestatoarea, potrivit actelor depuse la dosar, s-a născut la data de 27 aprilie 1940 în localitatea Bătanii Mici, judeţul Covasna, aşa cum rezultă din certificatul de naştere seria NV nr. 515532, de aceea susţinerea contestatoarei că împreună cu părinţii ei au fost nevoiţi ca în perioada 1940 -1945 să se instaureze într-o localitate străină şi într-o comunitate cu care nu aveau legături personale, de rudenie, este atât nefondată cât şi nereală, fiindcă localitatea unde au fost refugiaţi este exact locul unde s-a născut contestatoarea, în cazul de faţă, localitatea Bătanii Mici, judeţul Covasna.
La dosar nu au fost depuse acte care să ateste locul de naştere a părinţilor contestatoarei, domiciliul acestora, nu a putut formula punct de vedere în acest sens, iar instanţa de fond nu a pus în vederea contestatoarei să procedeze la depunerea acestora, dând dovadă de lipsă de rol activ, nestăruind în aflarea adevărului.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimata-reclamantă şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri şi a celei cu martori.
Pentru elucidarea stării de fapt a fost audiat martorul K.K.
Situaţia creată pentru reclamant şi familie, s-a datorat persecuţiilor etnice, exercitate ca urmare a încheierii Tratatului de la între Bulgaria şi România.
Cum în cauză s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Teritorială de Pensii Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 133/F din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 118/2009. Contencios → |
|---|
