ICCJ. Decizia nr. 1262/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1262/2009
Dosar nr. 736/2/2007
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2016 din 2 iulie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, pe cale de excepţie, acţiunea formulată de reclamantul Ş.E. având ca obiect anularea Deciziei nr. 76 din 28 februarie 2006 a C.C.S.D. şi a atestatului nr. 12 emis de Fondul Proprietatea pentru 1012843 acţiuni, după cum urmează:
- în raport de pârâtele A.V.A.S., A.N.R.P. şi SC C.H. SA, pentru lipsa calităţii lor procesuale pasive;
- faţă de pârâtele C.C.S.D., SC G.R.P.G SRL şi F.P. SA, pentru lipsa procedurii prealabile.
Motivându-şi soluţia adoptată, prima instanţă a reţinut că pârâtele A.V.A.S., A.N.R.P. şi SC C.H. SA nu sunt emitentele actelor atacate de reclamant şi nici nu au vreo atribuţie în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Cât priveşte cea de-a doua excepţie, curtea de apel a arătat că din coroborarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/204 rezultă că procedura prealabilă este obligatorie, or, prealabil formulării contestaţiei la instanţă, reclamantul nu s-a adresat pârâtelor în vederea rezolvării administrative a cauzei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul Ş.E., invocând generic „art. 299 – 316 C. proc. civ.".
Recurentul critică soluţia adoptată de prima instanţă, susţinând că ambele excepţii au primit o rezolvare nelegală.
Referitor la calitatea procesuală a pârâtelor A.V.A.S. şi A.N.R.P., recurentul afirmă că aceste entităţi au competenţe în mecanismul instituit prin Legea nr. 247/2005, A.V.A.S. fiind emitenta Deciziei nr. 351/2005, care a stat la baza adoptării deciziei atacate, iar SC C.H. SA fiind beneficiara imobilului în litigiu care intrat în patrimoniul său în urma procesului de privatizare.
Cât priveşte procedura prealabilă, recurentul consideră că aceasta nu este obligatorie în materia examinată, câtă vreme art. 19 şi 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu conţin o atare dispoziţie. În acelaşi sens, recurentul a mai invocat şi art. 2 din Decizia nr. 76 din 28 februarie 2006 care indică posibilitatea atacării sale directe la instanţa de judecată.
Prin întâmpinările formulate, intimatele A.N.R.P., C.C.S.D. SC C.H. SA, A.V.A.S. şi SC F.P. SA au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând în motivare argumentele reţinute de Curtea de apel în considerentele sentinţei atacate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul-reclamant Ş.E. a dedus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 76 din 28 februarie 2006 a C.C.S.D. şi Atestatul nr. 12 emis de F.P. la data de 27 martie 2006, înregistrat la SC R. SA, dar a chemat în judecată, în calitate de pârâte, şi alte entităţi, autorităţi publice ori societăţi comerciale.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel care poate fi obligat în raportul juridic cu care instanţa de judecată este învestită.
Or, după cum bine a reţinut Curtea de apel, nefiind emitenţii actelor atacate, A.V.A.S., A.N.R.P. şi SC C.H. SA nu au calitate procesuală pasivă.
Este real că intimata A.V.A.S. a soluţionat notificarea recurentului prin Decizia nr. 351 din 8 decembrie 2005 numai că aceasta putea fi atacată direct „la Secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare", după cum dispune art. 24 alin. (31)din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, iar nu în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 într-un proces având ca obiect anularea Deciziei privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Şi în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiei lipsei procedurii prealabile hotărârea primei instanţe este corectă.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente:
„Deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condiţiile legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.S.D.".
Sintagma „în condiţiile legii contenciosului administrativ" impune respectarea tuturor dispoziţiilor acestei legi, inclusiv cât priveşte cerinţa formulării plângerii prealabile, potrivit art. 7 alin. (1).
Ca urmare, reţinând că reclamantul nu a parcurs această procedură obligatorie, sesizând direct instanţa de judecată, contrar dispoziţiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în mod legal a fost admisă excepţia lipsei procedurii prealabile, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibile.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.E. împotriva sentinţei nr. 2016 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1251/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1266/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
