ICCJ. Decizia nr. 1305/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1305/2009
Dosar nr. 4086/2/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 iulie 2008, Ş.S. a chemat în judecată C.S.M. şi pe preşedintele său, B.L., solicitând obligarea acesteia să-i răspundă detaliat la fiecare punct din scrisoarea înregistrată sub nr. 17228/1154 din 2 iunie 2008, precum şi la plata unei penalităţi de 10.000 lei pentru neîndeplinirea cu vinovăţie a obligaţiilor sale de serviciu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că până la data sesizării instanţei de judecată nu a primit nici un răspuns la scrisoarea respectivă şi oricum, termenul legal de soluţionare a expirat, situaţie care îl prejudiciază.
În opinia lui, atitudinea pârâţilor este de natură să aducă daune instituţiei în sine şi justiţiei în ansamblul său.
Prin sentinţa civilă nr. 2628 din 9 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că cererea din 2 iunie 2008 a urmat corespondenţei anterioare a reclamantului Ş.S. cu C.S.M. în legătură cu publicarea în M. Of. al României a Ghidului de bune practici pentru cooperarea dintre instanţe şi parchetele de pe lângă acestea şi mas-media, precum şi cu cariera profesională a unor judecători.
Cererea a primit însă, o rezolvare favorabilă la data de 10 iulie 2008 şi cu privire la Hotărârea Plenului C.S.M. reclamantul a fost încunoştinţat prin adresă.
Referitor la cariera profesională a unor judecători, i s-a comunicat răspunsul în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, apreciindu-se că informaţiile cerute sunt de interes public.
Ca atare, curtea de apel, a apreciat că pârâta secundă nu avea obligaţia legală de a-i comunica reclamantului un răspuns detaliat la pct. 2 din cerere, privind pretinse ilegalităţi săvârşite de C.S.M. în promovarea acelor judecători.
În sfârşit, instanţa a reţinut că solicitarea reclamantului excede cadrului legal (art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004) şi competenţei conferită pârâtei B.L. prin dispoziţiile Legii nr. 317/2004, modificată.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamantul Ş.S.
Recurentul a reiterat afirmaţiile făcute în cuprinsul acţiunii şi a susţinut că în mod eronat prima instanţă a respins acţiunea, devreme ce nici la această dată el nu a primit un răspuns detaliat la toate aspectele sesizate în scrisoarea nr. 68 din 2 iunie 2008, înregistrată la C.S.M. sub nr. 17228/1154 din aceeaşi dată.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din conţinutul adresei din 23 iulie 2008, urmare a sesizării având ca obiect răspunsul formulat de Biroul de Informare Publică şi Relaţii cu Mass - Media din cadrul C.S.M., această autoritate publică i-a comunicat reclamantului că în şedinţa din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a apreciat că răspunsul dat a fost elaborat cu respectarea normelor legale în vigoare.
Totodată, s-a precizat că s-a considerat necesară publicarea Ghidului de bune practici pentru cooperarea dintre instanţe şi parchetele de pe lângă acestea şi mass-media în M. Of. (fila nr. 10 dosarului de fond).
Pe de altă parte, înscrisurile anexate la filele nr. 35-43 ale aceluiaşi dosar, conţin răspunsurile comunicate reclamantului de către purtătorul de cuvânt al C.S.M. în legătură cu evoluţia carierei profesionale a mai multor judecători.
Este vorba de răspunsuri detaliate, formulate de purtătorul de cuvânt în numele autorităţii publice emitente şi în limitele atribuţiilor ce decurg din lege şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.S.M.
În condiţiile date, nu poate fi vorba în speţă de nesoluţionarea de către pârâţi, în termenul legal a unei cereri care, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 să justifice măsura admiterii acţiunii.
Împrejurarea că răspunsurile primite l-au nemulţumit pe reclamant (care solicită şi alte detalii, punctuale din partea preşedintelui C.S.M. cu privire la aspectele semnalate în scrisoare) nu constituie nici ea un temei pentru reformarea soluţiei, deoarece nu se poate impune autorităţii emitente un anumit răspuns, în forma şi cu conţinutul dorit de către persoana ce se consideră vătămată.
Având în vedere aceste considerente şi lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.Ş. împotriva sentinţei nr. 2628 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1304/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1306/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
