ICCJ. Decizia nr. 1312/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1312/2009
Dosar nr. 1592/54/2008
Şedinţa publică din 10 martie 2009.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 248 din 9 octombrie 2008, Curtea Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de petenta SC C.E. SRL Craiova în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj şi a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 468 din 28 august 2008, a raportului de inspecţie fiscală nr. 77536 din 27 august 2008 şi a deciziei privind modificarea bazei de impunere nr. 469 din 28 august 2008, emise de A.F.P. a Municipiului Craiova, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestor acte administrativ-fiscale.
Este vorba de acte juridice prin care s-au stabilit în sarcina petentei obligaţii bugetare în valoare totală de 932.313 lei, cu titlu de impozit pe profit, TVA, impozit pe dividende şi majorări de întârziere aferente.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că prin executarea acestor acte administrativ-fiscale, ce se poate porni oricând, respectiv prin înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii societăţii comerciale.
Cazul bine justificat, la care se referă dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri şi de pronunţarea instanţei de judecată competentă asupra legalităţii şi temeiniciei actelor respective, constituie în mod întemeiat pentru admiterea cererii de suspendare.
Au mai fost invocate în sprijinul soluţiei şi argumente ce decurg din Recomandarea nr. R/ 89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul C.E. privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a judeţului Dolj.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis cererea de suspendare a executării actelor administrativ - fiscale, deoarece în cauză condiţiile prevăzute cumulativ în art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu sunt îndeplinite. Că, instanţa de fond a concluzionat în privinţa pagubei iminente fără a indica temeiul de drept în baza căruia actul administrativ nu poate fi executat decât după soluţionarea în fond a contestaţiei.
Critica formulată de recurentă este neîntemeiată.
Aşa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a actelor şi lucrărilor dosarului, prin Decizia de impunere nr. 468 din 28 august 2008, raportul de inspecţie fiscală nr. 77536 din 27 august 2008 şi Decizia privind nemodificarea bazei de imputare nr. 469 din 28 august 2008, A.F.P.M. Craiova a stabilit în sarcina SC C.E. SRL obligaţii fiscale în valoare totală de 932.313 lei, cu titlu de impozit pe profit, TVA, impozit pe dividende şi majorări de întârziere aferente.
Legalitatea acestor acte administrativ-fiscale a fost contestată de societatea comercială la autoritatea publică competentă.
S-a invocat existenţa unor inadvertenţe grave între constatările cuprinse în raportul de inspecţie fiscală şi cele două decizii emise de organul din subordinea pârâtei.
Curtea de apel a apreciat în mod judicios că prin executarea acestor acte juridice se creează posibilitatea producerii pentru petentă a unui prejudiciu material, iminent de natură să determine chiar încetarea activităţii agentului economic.
De asemenea, nu poate fi ignorată împrejurarea că odată cu emiterea actelor, A.F.P.M. Craiova a dispus instituirea unor măsuri asiguratorii, inclusiv poprirea asiguratorie asupra disponibilităţilor băneşti din conturile bancare ale societăţii.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este încă finalizată, iar executarea imediată a măsurilor dispuse, înainte ca judecătorul să se pronunţe asupra legalităţii actelor administrativ-fiscale constituie în adevăr, un argument puternic în sprijinul admiterii cererii.
Acestor considerente, li se adaugă argumentele cuprinse în Recomandarea nr. R/89/8/1989 a Comitetului de Miniştri al C.E. care îndeamnă instanţele judecătoreşti naţionale să ia măsuri provizorii, adecvate, în ipoteza în care executarea unor decizii administrative poate să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică deciziile respective.
Măsura suspendării actului administrativ dispusă în cauză de curtea de apel se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, recomandată de Comitetul de Miniştri.
Apreciind aşadar, că în cazul dedus judecăţii sunt îndeplinite condiţiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi admiţând cererea reclamantei, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P.M. Craiova împotriva sentinţei nr. 248 din 9 octombrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1303/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1316/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
