ICCJ. Decizia nr. 1331/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1331/2009
Dosar nr. 242/39/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC F.V. SRL Botoşani a solicitat obligarea pârâţilor M.A.D.R. şi D.A.D.R. Botoşani la plata sumelor de 281.691 lei despăgubiri şi 300.000 lei daune, produse prin neacordarea despăgubirilor până la finele anului 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în anul 2006 a cultivat sfeclă de zahăr pe o suprafaţă de teren agricol, că aceasta a fost asigurată, dar că urmare a ploilor abundente, cultura a fost calamitată, fără ca pârâţii să-i acorde despăgubirile legale.
Prin întâmpinare, pârâta D.A.D.R. Botoşani a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere împrejurarea că reclamanta nu a parcurs procedura specială prevăzută de Legea nr. 381/2002 şi de Ordinul nr. 419/2002 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare.
Pârâtul M.A.D.R. a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a instanţei, precum şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Prima instanţă a dispus efectuarea unei expertize de specialitate agricolă şi a unei expertize contabile.
Prin sentinţa nr. 72 din 19 mai 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta D.A.D.R. Botoşani şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că Legea nr. 381/2002 şi Ordinul nr. 419/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii arătate, prevăd o procedură prealabilă specială pentru acordarea despăgubirilor pentru calamităţi şi anume, înştiinţarea în scris, în timp de 48 de ore de la data producerii calamităţii, a primăriei localităţii în raza căreia a avut loc evenimentul şi transmiterea înştiinţării în termen de 24 de ore la organele abilitate să constate situaţia.
A mai susţinut că reclamanta nu a îndeplinit aceste condiţii în sensul că a înştiinţat verbal primăria, iar procesul-verbal de constatare încheiat la data de 5 iunie 2006 nu are justificare legală deoarece comisia care l-a întocmit s-a constituit la data de 6 iunie 2006, nefiind constituită din aceleaşi persoane prevăzute în Ordinul Prefectului nr. 134/2006.
A apreciat că excepţiile privind lipsa competenţei materiale a instanţei şi cea a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.D.R. nu pot fi reţinute, pe de o parte pentru că nu se aplică în cauză şi pe de altă parte pentru că admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii înlătură obligaţia instanţei de a analiza celelalte aspecte invocate de părţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC F.V. SRL Botoşani, susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii stabilind că reclamantul nu a efectuat procedura administrativă prealabilă în termenul legal, în realitate fiind vorba de refuzul nejustificat al autorităţilor pârâta de a soluţiona cererea sa depusă în conformitate cu Legea nr. 381/2002 şi Ordinul nr. 419/2002, ca urmare a comunicării defectuoase între instituţiile implicate şi a neînregistrării de către acestea a unor documente din dosarul de daune.
Se precizează că producătorul agricol SC F.V. SRL Botoşani a înştiinţat S.C. Vlăsineşti, inclusiv primarul, care a convocat operativ Comisia de constatare a calamităţilor de pe raza Comunei Vlăsineşti, în componenţa legală, iar procesele-verbale au fost înregistrate în chiar ultima zi a calamităţilor (în condiţiile în care legea prevede un termen de 48 de ore de la producerea acestor calamităţi).
Recurentul arată că procesele-verbale de constatare a calamităţilor din iunie 2006 au fost transmise D.A.D.R. Botoşani care, la rândul său a înştiinţat M.A.P.D.R., astfel că este neîntemeiată şi nelegală concluzia instanţei privind neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor dosarului este incorectă concluzia instanţei că în cauză lipseşte înştiinţarea la care se referă art. 19 lit. c) din Legea nr. 381/2002 şi art. 10 din Normele metodologice, deoarece în cuprinsul proceselor-verbale de constatare şi evaluare a pagubelor la culturile agricole nr. 2671 din 5 iunie 2006, nr. 3690 din 21 august 2006 şi nr. 5692 din 28 noiembrie 2006 se face menţiunea existenţei înştiinţării prealabile efectuate de producătorul agricol. Din cuprinsul adresei nr. 2706 din 8 mai 2007 a Primarului comunei Vlăsineşti rezultă că înştiinţarea referitoare la starea de calamitate din tarlaua „Cumpărătura" a fost realizată verbal la data de 5 iunie 2006, dar inexistenţa formei scrise nu poate fi sancţionată, în speţă, cu pierderea dreptului la despăgubiri, deoarece această înştiinţare a fost urmată de deplasarea în teren a comisiei competente şi încheierea procesului-verbal de constatare în forma prevăzută de norme.
Totodată, din cuprinsul adresei nr. 2809 din 10 mai 2007 a Primăriei comunei Vlăsineşti rezultă că direcţia agricolă a solicitat „informaţii în legătură cu calamităţile care au afectat tarlaua „Cumpărătura", solicitare la care primăria a răspuns în scris cu adresa nr. 5908 din 7 decembrie 2005, ceea ce indică existenţa unui dosar de daune depus la D.A. Botoşani.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii administrative prealabile, în loc de a soluţiona cauza pe fond, în sensul de a verifica existenţa sau inexistenţa dreptului reclamantului de a fi despăgubit în condiţiile Legii nr. 381/2002.
În baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea soluţionării fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC F.V. SRL Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 72 din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1326/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1338/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
