ICCJ. Decizia nr. 1339/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1339/2009

Dosar nr. 11509/3/200.

Şedinţa publică din 11 martie 200.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2573/2008 pronunţată la data de 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.G. în contradictoriu cu Statul Român, prin C.C.S.D. şi a obligat pârâta să trimită dosarul evaluatorului sau Comisiei de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum şi la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că de fapt reclamantul este nemulţumit de nesoluţionarea dosarului său înregistrat la Comisia Centrală şi cum aceasta funcţionează în cadrul A.N.R.P., în sarcina Comisiei Centrale revine obligaţia de a trimite evaluatorului sau Comisiei de Evaluatori, dosarul, în vederea întocmirii raportului de evaluare, conform procedurii cuprinse în titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, precum şi la emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubire.

Mai reţine instanţa de fond şi faptul că procedura aleatorie de selectare a dosarelor pe calculator, nu poate justifica pentru pârâtă tergiversarea soluţionării dosarelor într-un termen rezonabil, în speţă pentru soluţionarea cererii reclamantului care se referă la neemiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 600 mp, situat în Urziceni, şi construcţiile aferente.

Termenul rezonabil pentru soluţionarea cererilor, reţine instanţa de fond, este statuat ca atare şi în art. 6 din C.E.D.O.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, pârâta A.N.R.P., susţinând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, argumentele invocate prin motivele de recurs formulate fiind următoarele:

- sentinţa a fost pronunţată în contradictoriu cu Statul Român prin C.C.S.D., care nu a fost citată în cauză, instanţa de fond reţinând greşit că aceasta funcţionează în cadrul A.N.R.P., întrucât potrivit art. 6 alin. (9) din OG nr. 25/2007, funcţionează în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor

Motivul de casare invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv „când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.".

- prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece prin memoriul depus reclamantul a solicitat atribuirea unui număr de înregistrare opţiunii sale pentru emiterea unui titlu de plată şi comunicarea unui punct de vedere referitor la necesitatea depunerii unei proceduri notariale sau a unei împuterniciri avocaţiale pentru depunerea documentaţiei ce viza întocmirea dosarului de opţiune, la acest memoriu A.N.R.P. înaintând răspunsul cu nr. 723732 din 18 februarie 2008.

Motivul de modificare a sentinţei este cel prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. respectiv „instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".

- faţă de solicitarea reclamantului prin memoriul adresat A.N.R.P., solicitare urmată de răspunsul dat de această autoritate, pretenţia sa este lipsită de obiect, deoarece a primit răspunsul la memoriul formulat.

Motivul de modificare a sentinţei este cel prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. „instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia".

- obligând Comisia Centrală la trimiterea la evaluator şi la emiterea unei decizii conţinând titlu de despăgubire, deşi reclamantul nu a solicitat acest lucru, instanţa de fond în mod vădit a încălcat legea, motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".

Recurenta-pârâtă a solicitat astfel, admiterea recursului şi casarea cu trimitere a sentinţei spre rejudecare la instanţa de fond, potrivit art. 312 alin. (3) teza finală C. proc. civ., sau, în subsidiar, în cazul în care se va reţine cauza spre soluţionare, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Într-un al doilea subsidiar, recurenta – pârâtă a menţionat ca în măsura în care se va aprecia că se impune parcurgerea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, solicită să se admită excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei nr. 1234 din 29 noiembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Urziceni de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, propunând măsuri reparatorii în echivalent şi să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte îl va admite potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de intimatul-reclamant B.G. l-a constituit obligarea recurentei-pârâte A.N.R.P. de a emite un răspuns la memoriul formulat şi înregistrat sub nr. 723732/2007, memoriu prin care se solicita atribuirea unui număr de înregistrare opţiunii sale pentru emiterea unui titlu de plată (conform opţiunii prevăzute de cap. V indice 1 din Titlul VII) şi comunicarea unui punct de vedere cu privire la necesitatea depunerii unei proceduri notariale sau a unei împuterniciri avocaţiale pentru depunerea documentaţiei ce vizează întocmirea dosarului de opţiune.

Recurenta-pârâtă, cu adresa nr. 723732 din 18 februarie 2008 a comunicat acestuia un răspuns detaliat la problemele menţionate în memoriu, cu privire la procedura de valorificare a pretenţiilor de restituire prin echivalent, decurgând din aplicarea Legii nr. 10/2001, procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precizând totodată că, realizarea opţiunilor de către persoanele îndreptăţite a primi despăgubiri (celor cărora le-au fost emise Titlurile de Despăgubire de către C.C.S.D.) se poate face numai după emiterea deciziei sau titlului de despăgubire de către C.C.S.D.

Obiectul cererii de chemare în judecată fiind unul clar stabilit, întemeiat pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ (intimatul-reclamant pretinzând că este vătămat într-un drept al său prin refuzul nejustificat al autorităţii pârâte de a-i răspunde la memoriul său), avea drept consecinţă obligaţia instanţei investite cu acţiunea judiciară, de a se pronunţa asupra temeiniciei acţiunii, pârâtă în cauză fiind A.N.R.P., în contradictoriu cu care trebuia pronunţată şi sentinţa.

Interpretând însă, eronat conţinutul cererii de chemare în judecată şi practic modificând obiectul acţiunii, instanţa de fond a pronunţat o soluţie în contradictoriu cu C.C.S.D., autoritate care nici măcar nu fusese citată în cauză, obligând-o la emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire şi trimiterea dosarului la evaluator sau Comisia de Evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare, aspecte ce exced obiectului cererii de chemare în judecată.

Este întemeiat aşadar motivul de recurs formulat de pârâta A.N.R.P. prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., întrucât instanţa a acordat „mai mult decât s-a cerut".

Cât priveşte lipsa de procedură invocată, referitor la C.C.S.D., nu poate fi reţinută, de vreme ce partea a chemat în judecată A.N.R.P. înţelegând să se judece cu aceasta în raport de obiectul cererii dedusă judecăţii. Deci nu se impune casarea cu trimitere a sentinţei spre rejudecare.

Raportat la atribuţiile ce-i revin, conform legii, A.N.R.P. a comunicat un răspuns corect intimatului-reclamant, în sensul că emiterea titlurilor de plată şi de conversie presupune existenţa unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, decizie pe care o emite C.C.S.D. constituită potrivit Legii nr. 247/2005, după parcurgerea unei proceduri pe care acesta nu a urmat-o.

Deci, intimatul-reclamant nu se poate plânge că a fost lezat într-un drept al său sau într-un interes legitim prin nesoluţionarea memoriului său, câtă vreme autoritatea pârâtă i-a înaintat un răspuns conform legii, nefiind vorba astfel de un refuz nejustificat.

Extinzând obiectul cererii de chemare în judecată la ceea ce nu a cerut intimatul-reclamant prin acţiune, instanţa de fond a trecut la analizarea atribuţiilor C.C.S.D., obligând-o pe aceasta la emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire, deşi nu a făcut obiectul acţiunii de chemare în judecată.

Analizarea unor dispoziţii legale în contextul modificării obiectului iniţial al cererii de chemare în judecată, face inutilă analizarea celorlalte motive de recurs referitoare la interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi încălcarea sau aplicarea greşită a legii la momentul pronunţării sentinţei de către instanţa de fond.

Cât priveşte motivul de recurs referitor la parcurgerea procedurii prealabile prevăzută în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi cel referitor la excepţia de nelegalitate a deciziei emisă de Primarul Municipiului Urziceni, este de observat că acestea exced speţei în cauză, astfel că este superfluă analizarea acestora.

Pentru considerentele expuse, constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, recursul declarat de pârâta A.N.R.P. fiind fondat, urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentinţa modificată în sensul respingerii acţiunii formulate de intimatul-reclamant B.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta A.N.R.P. împotriva sentinţei civile nr. 2573 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1339/2009. Contencios