ICCJ. Decizia nr. 1330/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1330/2009
Dosar nr. 2838/36/200.
Şedinţa publică din 11 martie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 471/CA/2008 pronunţată la data de 19 mai 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea principală, promovată în contencios administrativ de către reclamanta D.D. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi pârâtul-reconvenient A.V. şi a dispus anularea Ordinului nr. 112 din 10 ianuarie 2007 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prin Ministru.
Cererea reconvenţională formulată de A.V. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Deasemeni, s-au respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului Bucureşti, precum şi cea privind neintroducerea în termenul legal a procedurii prealabile de către contestatoarea D.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că prin Ordinul nr. 112 din 10 ianuarie 2007 emis de pârât, reconvenientul A.V. a fost numit în funcţia de director pe o perioadă de 4 ani la Liceul Teoretic „Callatis" Mangalia, acesta fiind admis la concursul organizat în perioada 13-24 noiembrie 2006, ale cărui rezultate au fost anulate definitiv şi irevocabil prin sentinţa civilă nr. 494/CA din 16 mai 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ, în urma admiterii acţiunii formulată de reclamanta D.D.
Reţine astfel instanţa de fond că dispoziţia de numire în funcţia publică de director al unui liceu din Mangalia, conţinută de actul administrativ contestat este una nelegală, în condiţiile în care ulterior, pe cale judecătorească , rezultatul concursului şi validarea acestuia au fost anulate pentru încălcarea dispoziţiilor legale în baza căruia s-au desfăşurat.
Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată, reclamanta întrunind condiţiile pentru a putea participa la concurs, ulterior contestând întreaga procedură şi documentaţii ce au stat la baza emiterii acestui ordin şi care a fost anulată, dovedind aşadar un interes legitim în promovarea acţiunii de faţă, fiind de fapt unul din cei doi participanţi la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de director la Liceul „Callatis" Mangalia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, precum şi pârâtul-reconvenient A.V., ambii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului invocă motivele de modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate că instanţa de fond în mod greşit a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce-l priveşte cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii precizate faţă de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Aceasta, întrucât potrivit art. 145 alin. (7) şi alin. (9) din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct se face în urma câştigării concursului desfăşurat în baza unei Metodologii de concurs şi la propunerea Inspectoratului Şcolar General, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului emiţând ordin de numire pe o perioadă de 4 ani, atribuţia Ministerului fiind doar aceea de a monitoriza desfăşurarea concursurilor.
În plus arată recurentul-pârât, Inspectoratul Şcolar al judeţului Constanţa nu a solicitat până în prezent emiterea vreunui alt ordin de către ministru cu privire la funcţia de director al Liceului Teoretic „Calatis" Mangalia, ca o consecinţă a punerii în executare a sentinţei civile nr. 494/CA din 16 mai 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ. Pârâtul-reconvenient A.V., critică sentinţa instanţei de fond şi susţine în esenţă că aceasta este rezultatul unei greşite aplicări a legii, în condiţiile în care el nu a fost parte în procesul aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, prin sentinţa pronunţată de această instanţă anulându-se rezultatul concursului din perioada octombrie-noiembrie 2006, precum şi procesul-verbal al Comisiei de rezolvare a contestaţiilor şi al procesului-verbal de validare a rezultatului concursului pentru ocuparea postului de director.
Printr-un al doilea motiv de recurs, pârâtul-reconvenient susţine că sentinţa instanţei de fond este greşită şi pentru că nu s-a avut în vedere faptul că intimata-reclamantă D.D. nu a fost aptă medical pentru a participa la concurs, încălcându-se prevederile art. 2 lit. e) din Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3142/2006 privind Metodologia de organizare şi funcţionare a concursului pentru ocuparea funcţiilor de director, director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat.
În plus, apreciază recurentul, intimata-reclamantă nu mai dovedeşte un interes legitim pentru anularea acestui Ordin, deoarece în prezent ocupă un post de inspector şcolar de specialitate, fiind numită prin concurs.
Intimata-reclamantă D.D., a depus note scrise, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte le va respinge, potrivit următoarelor considerente:
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului .
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată la instanţa de fond de către acest recurent a fost rezolvată în mod corect prin respingerea acesteia ca nefondată.
Argumentele prezentate de recurent în susţinerea acestei excepţii sunt nerelevante, de vreme ce, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, el este emitentul actului administrativ a cărei anulare se cere pe calea acţiunii în contencios administrativ.
Dimpotrivă, legea contenciosului administrativ instituie în mod obligatoriu participarea la proces a emitentului actului administrativ ce face obiectul cererii de chemare în judecată.
Cât priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, excepţie invocată şi de pârâtul-reconvenient A.V., este de observat că şi acesteia i s-a dat o rezolvare legală de către prima instanţă.
Plângerea prealabilă a fost formulată cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 554/2004, intimata-reclamantă adresându-se mai întâi cu reclamaţie administrativă Ministerului la data de 4 mai 2007, la acest memoriu răspunzându-i-se cu adresa nr. 11652 din 3 iunie 2007, din răspunsul primit rezultând cu claritate că s-a solicitat revocarea Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 112 din 10 ianuarie 2007.
Dat fiind că actul administrativ cu caracter individual atacat este adresat altui subiect de drept, intimata-reclamantă a formulat plângerea în limitele termenului de 6 luni de la data emiterii actului, prevăzut la alin. (7) art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul A.V.
Motivele invocate de acestea în susţinerea nelegalităţii sentinţei atacate, se referă la faptul că nu a fost citat în dosarul Tribunalului Constanţa, unde prin Decizia nr. 494/C din 16 mai 2007 s-a hotărât anularea rezultatului concursului şi a procesului verbal de validare a rezultatului concursului pentru ocuparea postului de director, la faptul că intimata-reclamantă nu era aptă medical pentru a participa la concurs, precum şi la faptul că în prezent numai are interes legitim în susţinerea anulării Ordinului, deoarece prin concurs ocupă un post de inspector Şcolar.
Sentinţa Tribunalului Constanţa, nr. 494/CA din 16 mai 2007 prin care s-au anulat rezultatele concursului este una irevocabilă, astfel încât sunt irelevante susţinerile recurentului pârât, susţineri care, de fapt nu pot fi verificate în speţa de faţă.
În ce priveşte lipsa interesului legitim al recurentei-intimate pentru anularea ordinului, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, pentru că atâta timp cât Ordinul a fost emis pe baza rezultatelor unui concurs, rezultate ce au fost anulate prin sentinţă judecătorească irevocabilă, aceasta dovedeşte o vătămare a drepturilor sale ocrotite de dispoziţiile legale ce au fost încălcate, intimata-reclamantă fiind şi ea participantă la concursul pentru ocuparea postului de director.
Acest interes legitim subzistă chiar dacă la acest moment intimata-reclamantă ocupă un post de inspector şcolar de specialitate pentru management educaţional.
Faţă de cele expuse, concluzia ce se desprinde este aceea că recursurile declarate sunt nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ., acestea urmează a fi respinse, sentinţa instanţei de fond urmând a fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarat de pârâţii A.V. şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului ) împotriva sentinţei civile nr. 471/CA din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 133/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1332/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
