ICCJ. Decizia nr. 1341/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1341/2009
Dosar nr. 285/54/2008
Şedinţa publică din 11 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta B.H.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.C. România, solicitând anularea Deciziei nr. 13 din 27 octombrie 2006 emisă de pârât.
Prin sentinţa civilă nr. 5112 din 12 decembrie 2007, Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Craiova a introdus în cauză, în calitate de pârâtă pe G.D., căreia i se adresează actul normativ a cărui anulare a solicitat-o reclamanta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este medic titular al C.M. Horimed, din comuna Balta, judeţul Mehedinţi din anul 2000 şi că a obţinut dreptul de a înfiinţa un punct secundar de lucru în localitatea Isverna, judeţul Mehedinţi.
A mai arătat că prin Decizia nr. 9 din 2 septembrie 2006, C.N.C.M. România a dispus închiderea activităţii punctului secundar de lucru, că în comuna Isverna postul de medic specialist a fost ocupat prin concurs de doctor G.D., dar că acest fapt nu exclude existenţa unui punct de lucru al altui cabinet medical în aceeaşi localitate.
Prin întâmpinare, pârâta G.D. a arătat că a ocupat prin concurs postul de medic specialist medicină de familie în cadrul C.M. Isverna, dar că nu a putut să-şi exercite profesia din lipsa spaţiului adecvat, Consiliul Local al comunei Isverna, fiind obligat în final, de către Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 279/2008 să-i atribuie pârâtei spaţiul cu destinaţia de cabinet medical.
Prin sentinţa nr. 137 din 5 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei pe care a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către pârâta G.D.
Pentru a hotărî în acest mod, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia nr. 9 din 22 septembrie 2006 a Colegiului Medicilor din România, prin care s-a constatat că avizarea punctului de lucru secundar, acordat reclamantei în localitatea Isverna îşi încetează activitatea, este legală.
A mai apreciat că nici susţinerile reclamantei potrivit cărora pentru punctul de lucru al cabinetului său a obţinut aviz de funcţionare pe o perioadă nedeterminată, iar acreditarea s-a acordat până la 28 aprilie 2008 nu sunt fondate, deoarece pârâta a ocupat postul de medic în localitatea Isverna prin concurs, concurs pe care reclamanta nu l-a contestat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A arătat că prima instanţă a încălcat dispoziţiile legale privind citarea, întrucât calitatea procesuală activă în cauză a aparţinut C.M. Horimed şi nu reclamantei, ca persoană fizică, situaţie în care trebuia citat cabinetul.
Pentru acest motiv, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Craiova, în vederea remedierii încălcării normelor de citare.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că prin Decizia nr. 9/2006 Colegiul Medicilor a retras nelegal avizul de funcţionare al punctului de lucru al C.M. Horimed din comuna Balta, în condiţiile în care acesta putea să funcţioneze împreună cu alt cabinet din aceeaşi comună, încălcându-se flagrant dreptul cetăţenilor localităţii de a opta între două cabinete medicale.
A mai adăugat că instanţa de fond a interpretat greşit cauza dedusă judecăţii, nemulţumirea reclamantei vizând faptul că s-a încetat avizul de funcţionare acordat punctului de lucru al cabinetului său medical, de pe teritoriul comunei Isverna, iar primăria din această localitate, avea obligaţia să pună la dispoziţia noului cabinet medical al d-nei G.D., alt spaţiu de funcţionare corespunzător normelor sanitare în vigoare.
Prin întâmpinări, intimaţii pârâţi M.C. România şi G.D. au solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva motivelor de recurs invocate şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Nu poate fi reţinut motivul de recurs referitor la încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor procedurale privind citarea, aprecierea recurentei potrivit căreia C.M. Horimed trebuia citat în cauză şi nu reclamanta, care nu ar fi avut calitate procesuală, fiind eronată.
Astfel, se reţine că acţiunea a fost formulată şi semnată de către reclamanta B.H.M., că aceasta a fost reprezentată în faţa primei instanţei de către apărător ales, care nu a invocat împrejurarea că reclamanta nu ar avea calitate procesuală în cauză şi că citarea reclamantei s-a efectuat potrivit procedurilor legale de citare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs relativ la nelegalitatea retragerii avizului de funcţionare al punctului de lucru al C.M. Horimed prin Decizia nr. 9/2006 a Colegiului Medicilor din România, instanţa observă că această decizie este legală şi temeinică, astfel cum a constatat şi prima instanţă.
Spaţiul cu destinaţia de C.M. Isverna, pe care reclamanta îl utiliza ca punct de lucru al cabinetului său medical din Horimed a fost atribuit intimatei pârâte G.D. ca urmare a ocupării prin concurs a postului de medic titular.
În aceste condiţii, Decizia nr. 9/2006 a Colegiului Medicilor din România prin care s-a dispus încetarea avizului punctului secundar de lucru pentru C.M. Horimed al reclamantei este legală, punctul de lucru în discuţie devenind indisponibil prin atribuirea acestuia C.M. al intimatei pârâte G.D., titulara postului de medic de familie din comuna Isverna, post ocupat prin concurs, pe care reclamanta nu l-a contestat.
Faţă de aceste împrejurări şi având în vedere faptul că Primăria comunei Isverna nu a avut posibilitatea să atribuie un alt spaţiu adecvat funcţionării C.M. al intimatei-pârâte decât pe acela din cadrul dispensarului medical Isverna, critica recurentei reclamante potrivit căreia punctul său de lucru trebuia să funcţioneze în paralel cu alt cabinet medical în aceeaşi comună apare ca neîntemeiată.
În raport cu acest considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei pe care o va obliga la plata către intimata pârâtă G.D. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.H.M. împotriva sentinţei civile nr. 137 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta reclamantă la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă G.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1339/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1348/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
