ICCJ. Decizia nr. 1363/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1363/2009
Dosar nr. 1681/330/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I .Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin Încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1681/330/2007, Judecătoria Urziceni a înaintat spre soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, excepţia de nelegalitate a HG nr. 1705/2006 ridicată de intervenientul în nume propriu C.O.
2. Motivele excepţiei de nelegalitate
Intervenientul a susţinut că HG nr. 1705/2006 prin care s-a trecut Balta Cotorca în domeniul public al statului este nelegală, fiind dată cu încălcarea Legii nr. 107/1996, art. 3 alin. (2) şi art. 11 alin. (21) din Legea nr. 18/1991.
S-a mai susţinut că HG nr. 1705/2006 a fost emis în timp ce se derulau procedurile administrativ-jurisdicţionale pentru retrocedarea bălţii, respectiv după ce s-a formulat cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în anul 2005.
3. Apărările pârâţilor şi ale intervenientului Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile
Se susţine respingerea excepţiei de nelegalitate, deoarece la elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000, iar prin această hotărâre de guvern nu se delimitează proprietatea statului de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
Actul administrativ atacat nu vatămă nici un drept al reclamantului, deoarece potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, acesta nu are natura constitutivă de drepturi de proprietate.
4. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fisca.
Prin sentinţa civilă nr. 2138 din 3 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 1681/330/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a HG nr. 1705/2006 ca neîntemeiată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că din actul contestat rezultă doar că Bazinul Hidrografic Ialomiţa cu toţi afluenţii de ordin I-IV sunt bunuri proprietate de stat.
Faptul că râul Cotorca pe care se află balta Cotorca III ar fi un afluent de ordin I-IV nu rezultă din anexa 12 la HG nr. 1705/2006.
S-a mai reţinut că HG nr. 1705/2006 nu este un act constitutiv de drepturi de proprietate şi că prin intermediul acestuia nu se delimitează proprietatea statului de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
HG nr. 1705/2006 nu poate fi invocată cu titlu de proprietate publică a statului pentru „Balta Cotorca III".
Actul administrativ a aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al statului, ceea ce înseamnă că bunurile în discuţie au fost dobândite în proprietate de stat, anterior includerii lor în inventare, astfel încât nu se poate constata că autorul excepţiei de nelegalitate a fost lezat în vreun drept de proprietate sau interes legitim prin HG nr. 1795/2006.
6. Recursul formulat de intervenientul în interes propriu C.O.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul critică sentinţa atacată din perspectiva nepronunţării asupra faptului nepublicării în M.Of. a anexelor la HG nr. 1705/2006, precum şi a constatării nelegale că nu i-a fost lezat nici un drept, în condiţiile în care s-a cerut anularea Hotărârii nr. 10/2006 privind reconstituirea dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de 9,9967 ha baltă – Cotorca III, în baza anexei 121 a HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul statului.
7.Apărările intimaţilor Guvernul României, Administraţia Naţională Apele Române, Direcţia Apelor Buzău Ialomiţa, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Mediului
Intimaţii solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că HG nr. 1705/2006 a aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al statului, ceea ce înseamnă că bunurile în discuţie au fost dobândite în proprietate de către stat anterior includerii lor în inventare.
Se mai arată că anexele la HG nr. 1705/2006 au fost publicate în M.Of. nr. 1020 bis/2006 şi că au fost respectate prevederile Legii nr. 213/1998 şi ale Legii nr. 24/2000.
HG nr. 1705/2006 nu delimitează proprietatea statului de proprietatea privată, astfel încât actul administrativ nu are niciun efect asupra proprietăţii private a altor persoane, dobândită în condiţiile legii.
În speţă sunt aplicabile prevederile art. 136 alin. (3), (4) din Constituţia României şi art. 3 din Legea nr. 213/1998.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este fondat şi va fi admis consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare
2. instanţa de fond a ajuns la două concluzii, care, dacă ar fi fost aprofundate, schimbau în mod radical soluţia pronunţată.
3. Prima concluzie este aceea în sensul că din anexa 12 la HG nr. 1705/2006 nu rezultă că râul Cotorca, pe care se află balta Cotorca III ar fi un afluent de ordinul I-IV în bazinul hidrografic Ialomiţa.
Instanţa de fond era datoare să solicite părţilor dovezi în acest sens, mai ales că se contestă apartenenţa bălţii Cotorca III la bunurile ce apar înscrise conform art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţie şi art. 3 din Legea nr. 213/1998.
4.Cea de-a doua concluzie la care a ajuns instanţa de fond este aceea că, întrucât actul administrativ a aprobat inventarele bunurilor din domeniul public al statului, rezultă că bunurile în discuţie au fost dobândire în proprietate de stat, anterior includerii lor în inventare.
Curtea de apel nu a solicitat însă a se face dovada că, anterior includerii în inventar, bunul a fost dobândit în mod legal în proprietatea statului.
Trecerea unui bun în inventarul domeniului public al statului nu scuteşte de a se face dovada titlului legal de dobândire a bunului.
În cauză nu este suficientă numai dovada îndeplinirii formale a prevederilor Legii nr. 213/1990 şi a Legii nr. 24/2000, ci este obligatorie dovedirea titlului cu care statul a dobândit bunul.
5.Este falsă argumentaţia intimaţilor însuşită de instanţa de fond, conform căreia prin HG nr. 1705/2006 nu s-a delimitat proprietatea statului de proprietatea privată şi din acest motiv actul administrativ nu are nici un efect asupra proprietăţii private a intervenientului în interes propriu C.O.
Acţiunea principală este întemeiată pe prevederile HG nr. 1705/2006, de unde rezultă indubitabil consecinţele acestui act asupra proprietăţii privare a persoanei fizice.
6. Faţă de acestea, în lipsa dovezilor clare a dobândirii bunului de către stat anterior înscrierii în inventar, se va constata că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
7. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauze spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru completarea probatoriilor în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.O. împotriva sentinţei civile nr. 2138 din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal .
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1356/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1366/2009. Contencios → |
|---|
