ICCJ. Decizia nr. 1366/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1366/2009
Dosar nr. 1730/2/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1 .Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC E.P. SA a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, solicitând:
- anularea Deciziei nr. 275 din 25 august 2005 prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 393 din 30 ianuarie 2004; a deciziilor nr. 335 din 23 septembrie 2005 şi nr. 326 din 23 septembrie 2005;
- suspendarea actului administrativ atacat în temeiul art.15 din Legea nr. 554/2004.
2.Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Pentru revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal s-a reţinut că:
a) societatea deţine un singur contor pentru măsurarea debitului volumic şi masic la rezervorul A4 utilizat pentru producerea CLU tip III, dar la ieşirea produsului finit nu există nici un contor pentru măsurarea debitului produsului, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 180 lit. b) Cod Fiscal;
b) la antrepozitul fiscal nu se ţine o evidenţă exactă şi actualizată cu privire la materiile prime şi produsele accizabile finite, faptă ce contravine prevederilor art. 180 lit. c) Cod Fiscal;
c) pe parcursul funcţionării antrepozitului fiscal s-au schimbat atât administratorul cât şi structura acţionariatului, fără a înştiinţa autoritatea fiscală competentă în termen de 15 zile de la data înregistrării modificării în contradicţie cu prevederile art. 183 lit. i1) Cod Fiscal
Reclamanta critică Decizia organelor fiscale, deoarece revocarea autorizaţiei de antrepozit fiscal se aplică numai pentru considerentele expuse la art. 185 alin. (1) lit. b) Cod fiscal sau la art. 183, secţiunea a şasea Cod Fiscal, măsura revocării nefiind privită ca o sancţiune.
S-a considerat că în mod arbitrar s-a decis că dispoziţiile art. 185 alin. (52) Cod Fiscal nu sunt aplicabile, că nu există dovezi certe în sensul menţinerii evidenţei corecte a materiilor prime şi că încadrarea faptului necomunicării schimbării administratorului şi acţionariatului la dispoziţiile art. 183 lit. i1) Cod Fiscal s-a făcut printr-o interpretare excesivă.
3. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Finanţelor Public.
Pârâtul a ridicat excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a Deciziei nr. 335/2005 în raport de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
4. Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti într-o primă fază procesuală.
Prin sentinţa civilă nr. 1457 din 15 iunie 2006, pronunţată în dosar nr. 34643/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea faţă de deciziile nr. 275 şi nr. 326 din anul 2005 şi ca inadmisibilă acţiunea privind anularea deciziei nr. 335 din 23 iunie 2005, pentru lipsa procedurii prealabile.
Această sentinţă a fost casată prin Decizia nr. 4399 din 7 decembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosar nr. 34643/2/2005 iar cauza a fost trimis spre rejudecare aceleiaşi instanţe, având în vedere greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
5 .Hotărârea instanţei de rejudecare a cauzei după casarea cu trimitere la aceeaşi instanţă
Prin sentinţa civilă nr. 2159 din 17 septembrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1730/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
6. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de rejudecare
S-a apreciat că cele reţinute de organele fiscale sunt întemeiate. Reclamanta nu a anunţat despre schimbarea administratorului şi acţionariatului conform art. 183 lit. l) Cod Fiscal, nu a ţinut evidenţele conform art. 183 lit. b) Cod Fiscal şi nu a echipat corespunzător locul astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile fără plata accizelor, conform art. 180 alin. (1) lit. b) Cod Fiscal, coroborate cu art. 183 lit. b) cu trimitere la art. 185 alin. (2) lit. c) Cod Fisca.
7. Recurs formulat de reclamanta SC E.P. SA
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
7.1. Sentinţa recurată a încălcat dispoziţiile art. 180 lit. b) Cod Fiscal
Art. 180 lit. b) Cod Fiscal prevede condiţiile care trebuie îndeplinite pentru eliberarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, or, existenţa autorizaţiei demonstrează că au fost îndeplinite condiţiile cerute cu priire la existenţa mijloacelor de măsurare a debitului volumic sau masic.
Codul fiscal nu specifică care anume sunt mijloacele pentru măsurarea debitului, astfel încât prevederile art. 180 lit. b) au fost interpretate abuziv.
7.2. În mod nelegal instanţa de fond a reţinut că recurenta nu a respectat dispoziţiile art. 183 alin. (1) lit. c) Cod Fiscal, deşi s-au depus la dosar documentele impuse de textul legal.
7.3. Instanţa de fond a interpretat în mod nelegal prevederile art. 183 lit. i1) ca fiind motiv de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, deoarece obligaţia a fost impusă de la 1 ianuarie 2005.
Pentru perioada anterioară intrării în vigoare a OG nr. 83/2004, singura obligaţie de a înştiinţa autorităţile fiscale competente se referea numai la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta.
Cu toate acestea recurenta, după apariţia OG nr. 83/2004, şi-a îndeplinit obligaţia de a înştiinţa autorităţile competente cu privire la toate schimbările intervenite în acţionariatul societăţii.
7.4. Dispoziţiile art. 184 Cod Fiscal referitoare la vânzarea afacerii au fost interpretate eronat, deoarece legiuitorul nu a dorit ca antrepozitarul să notifice orice modificare a acţionariatului, ci doar schimbarea acţionarilor majoritari.
8.Apărările formulate de intimatul Ministerul Finanţelor Publice
Intimatul a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului ca nefondat.
În opinia intimatului, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 180 lit. b) Cod Fiscal, antrepozitarului îi lipseşte propria împrejmuire, şi nu există contor la locul producerii produsului.
Fapta prevăzută de art. 183 lit. c) Cod Fiscal este dovedită, deoarece antrepozitul fiscal nu ţine o evidenţă exactă şi actualizată cu privire la materiile prime şi produsele accizabile finite, în sensul că la data şi ora controlului nu s-a putut prezenta decât o evidenţă a măsurătorilor rezervoarelor care atestă stocurile de materii prime şi produse primare.
Acţionarul majoritar al societăţii a fost schimbat la 19 februarie 2004, contrar celor afirmate de recurentă, de unde rezultă aplicarea prevederilor art. 184 Cod Fiscal, referitoare la încetarea valabilităţii autorizaţiei.
9. Recurenta a invocat la 3 martie 2009 motivul de recurs de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, sentinţa fiind pronunţată în complet de doi judecători şi nu un singur judecător astfel cum prevede art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.
II. Considerentele instanţei de recurs
1.Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Prin Legea nr. 262/2007 de modificare şi completare a Legii nr. 554/2004, publicată în M. Of. nr. 510 din 30 iulie 2007, s-a modificat art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, în sensul formării completului de judecată din doi judecători.
Legea nr. 554/2004 modificată şi completată este o lege specială, derogatorie de la Legea nr. 304/2004 şi se aplică cu prioritate în materia contenciosului administrativ.
Soluţionarea litigiului de faţă la instanţa de fond în complet de doi judecători este legală în raport de normele enunţate, iar critica adusă sentinţei este nefondată.
2. Cu privire la motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
2.1. Art. 189 lit. b) Cod Fiscal, a fost analizat în coroborare cu prevederile art. 183 Cod Fiscal şi art. 185 Cod Fiscal, reţinându-se că recurenta nu a respectat cerinţele prevăzute la art. 183 şi implicit, pe cele de la art. 180 lit. b) Cod Fisca.
Recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 180 Cod Fiscal, care prevăd că pentru obţinerea autorizaţiei se impune ca locul să fie amplasat, construit şi echipat, astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, obligaţie ce trebuie menţinută pe toată perioada existenţei autorizaţiei.
Este dovedit faptul că societatea nu dispunea de împrejmuire proprie, iar livrările nu se fac cu măsurarea debitului volumic sau masic cu contoare, ci se realizează pe baza cântăririi produsului, în staţia CFR Marfă – Palas, staţie care se află în afara antrepozitului fiscal.
Nu este nevoie ca însăşi prevederile Codului fiscal să prevadă existenţa contoarelor de livrare, ci este suficient ca lipsa acestora să determine încălcarea prevederilor Codului fiscal.
2.2. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 183 lit. c) Cod Fiscal, din actele dosarului rezultă că recurenta nu a prezentat decât o evidenţă a măsurătorilor rezervoarelor care atestă stocurile de materii prime şi produse primare, neexistând rapoarte de producţie întocmite decât până la 24 iulie 2005, faţă de data controlului 6 august 2005.
Instanţa de fond a concluzionat în mod corect că actele depuse în instanţă nu fac dovada contrară a ceea ce s-a reţinut prin nota de constatare.
2.3. Este adevărat că art. 183 lit. i1) Cod Fiscal a fost introdus prin OG nr. 83 din 19 august 2004 publicată în M.Of. nr. 793 din 27 august 2004 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 2005, însă începând cu data de 1 ianuarie 2005, societatea avea obligaţia să notifice schimbarea acţionariatului. Obligaţia a fost îndeplinită după emiterea actelor administrativ-fiscale în cauză şi după expirarea termenului legal de notificare.
În speţă, nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, deoarece obligaţia a fost impusă după data de 1 ianuarie 2005.
2.4. În temeiul art. 184 Cod Fiscal s-a dispus încetarea valabilităţii autorizaţiei şi nu revocarea acesteia, deoarece s-a schimbat acţionarul majoritar al societăţii, încă din data de 19 februarie 2004.
3. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, urmează ca în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC E.P. SA împotriva sentinţei civile nr. 2159 din 17 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1363/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1370/2009. Contencios → |
|---|
