ICCJ. Decizia nr. 1370/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1370/2009
Dosar nr. 23222/3/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Reclamantul R.D.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C.E.P.H.A. a Consiliului Local Sector 3 Bucureşti şi C.S.E.P.H.A.:
- constatarea încadrării sale în gradul 2 de handicap cu deficienţă accentuată;
- anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1036 din 15 martie 2007 şi a deciziei nr. 3147 din 4 mai 2007, ca nelegale;
- obligarea pârâtelor la eliberarea unui certificat de încadrare în grad de handicap corespunzător gradului 2 de handicap, cu deficienţă accentuată.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamantul a arătat că a fost diagnosticat în anul 2006 cu diabet zaharat de tip I, dependent de insulină şi încadrat în gradul 2 de handicap cu deficienţă accentuată, cu obligaţia de a se prezenta la revizuirea anuală în faţa Comisiei sector 3.
În anul 2007, fără nicio motivare, pârâtele au schimbat gradul de deficienţă în mediu, reclamantul fiind astfel privat de drepturile sale conform OUG nr. 14/2007.
3.Apărările formulate de pârâtele C.E.P.H.A. a Consiliului Local Sector 3 Bucureşti şi C.S.E.P.H.A.
Pârâtele au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece la reevaluarea periodică obligatorie din luna martie 2007, reclamantul a prezentat diagnosticul „diabet zaharat tip I", dar în urma studierii analizelor de laborator s-a constatat o îmbunătăţire a stării de sănătate a reclamantului, nivelul glicemiei scăzând faţă de anul 2006 când era în proporţie de 15,1%, în anul 2007 fiind de 6,6%.
Gradul de handicap se acordă în funcţie de boala şi de intensitatea deficienţelor, ţinându-se seama numai de tulburările funcţionale generate de handicap şi de consecinţele sale directe.
4.Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1641 din 28 mai 2008, pronunţată în dosarul nr. 23222/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Curtea de Apel a preluat întrutotul apărarea pârâtelor şi a concluzionat în sensul că starea de sănătate a reclamantului s-a îmbunătăţit, astfel încât intensitatea deficienţei este în prezent medie şi nu accentuată.
6. Recurs formulat de reclamant
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Recurentul critică sentinţa atacată din perspectiva aprecierii greşite a evoluţiei bolii şi a neanalizării susţinerilor sale.
Astfel, recurentul apreciază că boala de care suferă a fost încadrată de medici în diabet zaharat tip I, boală ce nu poate fi ameliorată, ci doar ţinută sub control printr-o medicaţie şi o alimentaţie corespunzătoare.
Instanţa de fond a reţinut numai situaţia prezentată de pârâte referitoare la nivelul glicemiei şi nu a luat în considerare apărările reclamantului conform cărora nivelul glicemiei în cazul diabetului zaharat tip I nu este un criteriu de apreciere a gravităţii acestei boli.
7. Apărările formulate de intimate
Se solicită respingerea recursului ca nefondat, în raport de criteriile de încadrare în grad de handicap stabilite prin Ordinul nr. 726/2002.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este fondat şi urmează a fi admis cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare.
2. Diagnosticul clinic al reclamantului-recurent a fost modificat de către intimate din diabet zaharat tip I în diabet zaharat tip II.
3. Apărarea intimatelor însuşită de instanţa de fond nu este susţinută de probele dosarului.
4. În lipsa unui diagnostic clar al recurentului cererea acestuia nu poate fi soluţionată în mod legal.
5. Instanţa de fond era datoare să observe această modificare a diagnosticului şi nu să preia automat cele susţinute de intimate care aveau obligaţia să dovedească cele afirmate.
S-a susţinut de către intimate că, datorită tratamentului urmat de recurent, deficienţa acestuia s-a modificat din accentuată în medie.
Nu s-a motivat însă care a fost raţionamentul pentru care s-a modificat însuşi diagnosticul reclamantului.
Pentru a soluţiona cauza în mod obiectiv, instanţa de fond avea nevoie de părerea unor experţi în domeniu şi nu doar să-şi însuşească afirmaţiile intimatelor.
6. Din acest motiv o expertiză medico-legală care să stabilească diagnosticul reclamantului-recurent este necesară soluţionării cauzei.
7. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa recurată şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea efectuării unei expertize medico-legale de stabilire a diagnosticului recurentului-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.D.S. împotriva sentinţei civile nr. 1641 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal .
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1366/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1371/2009. Contencios → |
|---|
