ICCJ. Decizia nr. 1336/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1336/2009
Dosar nr. 3407/2/200.
Şedinţa publică din 11 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1973/2008 pronunţată la data de 25 iunie 208, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta A.R.R. şi a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta SC D.R.T. SRL Voluntari judeţul Ilfov în contradictoriu cu pârâţii A.R.R. şi A.S.S.I. Bucureşti.
Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea de suspendare a emiterii actului administrativ, licenţă de transport pentru traseul Bucureşti – Sat Copăceni – 16 km, cod traseu 234133 din programul de transport interjudeţean de persoane prin servicii regulate 2008 – 2011, ce intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 şi pe cale de consecinţă, suspendarea executării acestui taseu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, în speţă nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
Reţine instanţa de fond ca prin contestaţia adresată pârâtei A.R.R., reclamanta a prezentat motivele pentru care în opinia sa au fost atribuite ilegal traseele de transport şi a solicitat ca până la soluţionarea definitivă a contestaţiei, atribuirea traseelor de transport cu codul 234133 cuprinse în programul interjudeţean de transport 2008 – 2011, în şedinţa de atribuire din 30 aprilie 2008 să fie suspendată.
Se reţine astfel că reclamanta nu a solicitat revocarea actului administrativ a cărui suspendare a executării a solicitat-o.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, 5 zile de la comunicare, reclamanta, criticând-o pentru neegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că instanţa de fond a reţinut în mod eronat ca nefiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât aşa zisa contestaţie formulată cuprindea în mod clar motivele nemulţumirii faţă de această atribuire, societatea solicitând şi suspendarea efectelor actului până la formularea răspunsului.
Mai mult decât atât, susţine recurenta, Ordinul nr. 394 din 25 martie 2008, care a modificat Ordinul nr. 1892/2006, a fost suspendat prin sentinţa civilă nr. 4/F din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, executorie, şi cu toate acestea pârâtele au continuat procedura de licitaţie, ba mai mult au eliberat licenţele de traseu şi caietele de sarcini câştigătorilor, organizând şi alte şedinţe de atribuire în aceleaşi condiţii.
Intimata A.R.R., a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, potrivit următoarelor considerente.
Contestaţia împotriva modalităţii de atribuire a traseelor de transport cuprinse în programul de transport interjudeţean în şedinţa de atribuire din data de 30 aprilie 2008, formulată de recurenta-reclamantă şi înregistrată la A.R.R. la 5 mai 2008 cu numărul de înregistrare 3159/2008, relevă detaliat toate neregulile (considerate de recurenta-reclamantă) cu ocazia atribuirii traseelor de transport, afirmând chiar că modalitatea de atribuire a traseului (curse) de transport în şedinţa de atribuire din 30 aprilie 2008, a fost una nelegală şi solicitând ca atribuirea traseelor să fie suspendată până la soluţionarea contestaţiei.
La această aşa zisă contestaţie, recurenta – reclamantă a primit chiar un răspuns din partea A.R.R., răspunsul fiindu-i înaintat cu adresa nr. 45968 din 9 mai 2008.
Este cert că societatea reclamantă se declara nemulţumită de modalitatea de atribuire a traseului şi tindea spre reexaminarea actului administrativ, licenţa de transport pentru traseul Bucureşti – Copăceni, ce urma să intre în vigoare la 1 iulie 2008, din moment ce solicită chiar suspendarea acestuia, chiar dacă nu a făcut precizări exprese în sensul revocării sau a modificării acestuia.
Interpretarea dată de instanţa de judecată conceptului de plângere prealabilă nu trebuie raportată strict la definiţia dată în art. 2 alin. 1), lit. j) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, importantă fiind intenţia petiţionarului care doreşte în cele din urmă o revocare a actului administrativ cu care nu este de acord şi nu formula în care acesta este capabil să o expună.
Contestaţia formulată de reclamantul – recurent întruneşte aşadar condiţiile unei plângeri prealabile, mai ales că intimata – pârâtă a răspuns petiţionarului, aşa, încât în mod greşit instanţa de fond a respins cererea formulată, de suspendare, ca inadmisibilă.
Recursul formulat se priveşte aşadar ca fondat şi urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ. şi ca o consecinţă se va dispune casarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, cauza urmând a fi soluţionată pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC D.R.T. SRL Voluntari împotriva sentinţei civile nr. 1973 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1325/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1345/2009. Contencios → |
|---|
