ICCJ. Decizia nr. 1352/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1352/2009
Dosar nr. 7507/1/200.
Şedinţa publică din 11 martie 200.
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 septembrie 2008, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat sub nr. 7507/1/2008, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva Deciziei civile nr. 2400 din 11 iunie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se reţin următoarele:
Prin Decizia nr. 2400 din 11 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sentinţă prin care i-a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă, reţinându-se că atribuţia de a stabili despăgubirile pentru contravaloarea terenului, la care era îndreptăţit conform Legii nr. 44/1994, revine prefectului judeţului, astfel că reclamantul s-a adresat greşit ministerului pârât înainte de a obţine un ordin emis în baza art. 6 din HG nr. 1217/2003 pentru suma cuvenită.
Instanţa de control judiciar, prin Decizia ce face obiectul contestaţiei în anulare, a reţinut că soluţia instanţei de fond nu încalcă dreptul recunoscut recurentului prin art. 13 din Legea nr. 44/1994, republicată, constatând numai că anterior emiterii de către prefect a ordinului pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite acestuia în calitate de veteran de război, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al intimatului, Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, de a-i soluţiona favorabil cererea de transmitere a ofertei de despăgubire.
Împotriva acestei decizii, pronunţată în recurs, s-a formulat contestaţie în anulare de către recurentul R.M., motivele contestaţiei în anulare fiind de fapt critici referitoare la greşeli de judecată pe fondul cauzei.
Astfel, contestatorul precizează că, atât instanţa de fond cât şi cea de recurs, la soluţionarea cauzei nu au avut în vedere jurisprudenţa internă şi C.E.D.O. pe care a invocat-o, neanalizând aplicabilitatea acesteia la speţa concretă, contestatorul considerând că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Totodată, contestatorul face referire la faptul că atât sentinţa civilă recurată cât şi Decizia dată în recurs prin conţinutul lor nu respectă dispoziţiile cuprinse în art. 261 C. proc. civ., sentinţa instanţei de fond fiind şi nesemnată de judecători.
Intimatul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, dată fiind inexistenţa motivelor prevăzute de art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare formulată este nefondată şi urmează a fi respinsă potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 318 C. proc. civ., „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Conform textului de lege indicat precum şi practicii judiciare a instanţelor judecătoreşti, greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Textul de lege se referă la greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat, ori făcut de o persoană fără calitate şi alte situaţii asemănătoare, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat ori formulat de o persoană îndreptăţită a-l declara.
Cea de-a doua teză a art. 318 C. proc. civ. se referă la omisiunea examinării unui motiv de casare, situaţie în care contestaţia în anulare este admisibilă, ceea ce înseamnă că nu pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţa de recurs, aceasta deoarece contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar dacă ar fi greşite, date în recurs.
În cadrul contestaţiei în anulare, instanţa de fond este ţinută să verifice numai dacă exista vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să reexamineze cauza în întregul ei, aşa cum dealtfel tinde contestatorul în prezenta cauză.
Aşa zisele motive de contestaţie în anulare, formulate de contestator sunt de fapt critici aduse sentinţei instanţei de fond precum şi deciziei dată în recurs, pe fondul cauzei, ele neregăsindu-se în motivele strict şi limitativ prevăzute de textele art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Faptul că instanţa de fond, la pronunţarea soluţiei nu ar fi avut în vedere jurisprudenţa instanţelor naţionale şi a C.E.D.O., aşa cum pretinde contestatorul, nu reprezintă o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, motiv de casare, care nu ar fi fost analizat de instanţa de recurs.
Nici celelalte critici formulate de contestator referitoare la forma şi conţinutul hotărârilor judecătoreşti, în speţă sentinţa instanţei de fond şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu se regăsesc printre motivele contestaţiei în anulare enumerate de textele de lege.
Aşa fiind, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M. este nefondată şi urmează a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul R.M. împotriva deciziei civile nr. 2400 din 11 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1345/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1356/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
