ICCJ. Decizia nr. 1381/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1381/2009
Dosar nr. 541/32/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta SC I.T. SRL Bacău a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. Bacău, solicitând suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală nr. 546 din 8 februarie 2006 şi a deciziei de impunere nr. 618 din 8 februarie 2008, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 283/32/2008.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamanta arată că asupra unei părţi din bunurile societăţii a început executarea silită, ceea ce nu poate să ducă decât la falimentul acesteia.
Pronunţarea unei hotărâri de suspendare a executării actelor administrative atacate nu ar prejudicia intimatele şi nici bugetul de stat în condiţiile în care o parte din creanţe, deşi sunt contestate, au fost recuperate prin executarea silită.
În drept, s-au indicat prevederile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 7 octombrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 541/32/2008, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a actelor administrativ contestate ca neîntemeiată.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Se reţine că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, deoarece suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii pe latura penală nu este de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actelor administrativ-fiscale.
Nici împrejurarea că s-ar fi trecut la executarea titlurilor executorii nu este de natură a acoperi exigenţele legii.
S-a mai reţinut că reclamanta nu a făcut dovada că prin executare s-ar crea un prejudiciu ce nu ar putea fi separat, existând instituţia întoarcerii executării, iar faptul că societatea ar ajunge în faliment nu a fost probat.
De asemenea, s-a considerat că sechestrul reprezintă doar o măsură asiguratorie care nu face dovada unui prejudiciu ce nu poate fi reparat.
Bunurile scoase la vânzare reprezintă executarea altor titluri executorii. Mai mult, instanţa de fond a ţinut seama în luarea deciziei de împrejurarea că actele administrative fiscale au fost emise la 8 februarie 2008, iar cererea de suspendare a fost depusă la 27 august 2008, după 6 luni.
5. Recursul formulat de reclamanta SC I.T. SRL Bacău.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Recurenta consideră că instanţa de fond nu a apreciat în mod corect întreaga situaţie de fapt a societăţii şi necesitatea suspendării executării actelor emise de organul fiscal.
Dacă aceste acte fiscale vor continua să fie puse în executare pe diferenţa de sumă stabilită suplimentar de plată, societatea recurentă va fi adusă în stare de faliment.
Continuarea executării reprezintă prejudiciul adus societăţii, deoarece organul fiscal nu a soluţionat contestaţia pe fond, ci a dispus suspendarea acesteia.
6. Întâmpinare formulată de intimata-pârâtă D.G.F.P. Bacău
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este nefondat
2. Deşi recurenta a invocat drept motive de recurs cele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., acestea nu sunt dezvoltate.
3. În realitate, se invocă numai o greşită apreciere a instanţei de fond asupra situaţiei de fapt.
4. Instanţa de fond în mod corect a analizat condiţiile cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative fiscale şi a ajuns la concluzia netemeiniciei cererii.
5. Recurenta nu a adus nici un argument referitor la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, iar suspendarea soluţionării contestaţiei este legală în raport de plângerea penală formulată de intimata-pârâtă D.G.F.P. Bacău.
6. În mod corect a reţinut instanţa de fond că nici cea de-a doua condiţie nu este îndeplinită, faţă de împrejurările concrete ale speţei, începerea executării în luna mai 2008, executarea actelor fiscal în luna februarie 2008 şi cererea de suspendare introdusă la instanţa de contencios administrativ abia în luna august 2008.
7. Faţă de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs formulate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.T. SRL Bacău împotriva sentinţei civile nr. 104 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1380/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1382/2009. Contencios → |
|---|
