ICCJ. Decizia nr. 1382/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1382/2009
Dosar nr. 649/33/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 505 din 18 iunie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta I.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, şi pe cale de consecinţă, a anulat hotărârea nr. 22683 din 14 februarie 2008, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada iulie 1944 – martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că probele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor P.V. şi O.I., precum şi actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta, împreună cu părinţii săi, s-a refugiat, în perioada iulie 1944 – martie 1945, din comuna Palatca, în localitatea Chesău, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite.
Instanţa de fond a avut în vedere şi împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care, la rândul lor, sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiaţi prin hotărâri similare, fapt apreciat ca suficient, în susţinerea şi dovedirea persecuţiei etnice ale persoanelor pretins refugiate, astfel cum s-a reţinut în deciziile nr. 4050 din 24 octombrie 2007 şi nr. 4049 din 24 octombrie 2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că, potrivit pluralului legii sunt necesare două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date, respectiv data plecării, localitatea de plecare, motivul plecării la calitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantei.
S-a susţinut de asemenea că, în speţă, fiind vorba de date insuficiente şi contradictorii, acest fapt poate decide în defavoarea reclamantei, în condiţiile în care se apreciază că declaraţiile notariale, ca mijloc de probă, sunt dovezi precare ce pot face dovada numai până la înscrierea în fals şi numai pentru aspecte care intră în puterea de verificare a notarului.
În ceea ce priveşte împrejurarea că tot recurenta a recunoscut martorilor calitatea de refugiu, s-a susţinut că această calitate este personală şi trebuie riguros analizată pentru fiecare caz în parte.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, sunt îndeplinite aceste exigenţe ale legii întrucât cei doi martori menţionaţi mai sus, atât în declaraţiile autentificate depuse la dosar, cât şi în depoziţiile date în faţa instanţei, au fost unanime în susţinerile lor potrivit cărora intimata şi familia acesteia s-au refugiat din comuna de domiciliu Palanca, în urma persecuţiei suferite după cedarea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena, localitate în care s-au întors în martie 1945, martorii precizând că ei însuşi au fost în aceeaşi situaţie şi sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, astfel cum atestă hotărârile emise de recurentă.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 505 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1381/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1383/2009. Contencios → |
|---|
