ICCJ. Decizia nr. 1385/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1385/2009
Dosar nr.1174/33/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 624 din 26 septembrie 2008 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi , pe cale de consecinţă a obligat această comisie ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti să emită o decizie reprezentând titlul de despăgubiri pentru cota de ⅓ din imobilul situat în Cluj Napoca.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut faptul că în urma rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 341/2006 pronunţată de Tribunalul Cluj, prin Decizia nr. 1941/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, A.V.A.S. a fost obligată să emită o decizie motivată cu privire la notificarea formulată de reclamant. A fost emisă Decizia nr. 46/2008, prin care i s-au propus acestuia măsuri reparatorii pentru cota de ⅓ din imobilul situat în Cluj Napoca.
Dosarul aferent deciziei nr. 46/2008 a fost transmis secretariatului comisiei centrale de către A.V.A.S. şi a fost înregistrat sub nr. 39773/CC, urmând a fi soluţionat potrivit procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 cu modificările completările ulterioare.
Curtea a reţinut că dreptul de creanţă născut în favoarea reclamantului prin emiterea dispoziţiei nr. 46/2008, neatacată printr-o procedură judiciară, reprezentă o valoare patrimonială şi are caracteristicile unui bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă a încălcat reclamantului dreptul la respectarea bunurilor sale.
S-a apreciat că reclamantul beneficiază de un drept la reparaţie cât şi de dreptul de soluţionare a cererii sale într-un termen rezonabil, astfel cum este statuat în art. 6 al C.E.D.O., iar invocarea de către pârâtă a criteriului aleatoriu de soluţionare a cererilor nu reprezintă o justificare legitimă din partea acesteia pentru întârzierea în emiterea deciziei.
În speţă s-a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. g), h) din Legea nr. 554/2004, este întemeiată cererea reclamantului în raport de dispoziţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în vederea restabilirii dreptului subiectiv încălcat acestuia prin refuzul nejustificat de a emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru cota de ⅓ din imobilul situat în Cluj Napoca.
Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei, iar aceasta presupune consumarea etapei numirii evaluatorului, prima instanţă a statuat că nu mai este necesară stabilirea unei obligaţii exprese în acest sens, în sarcina pârâtei, astfel că acţiunea a fost admisă numai în parte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând în drept dispoziţiile art. 299, art. 304, art. 3041 şi urm. C. proc. civ.
În motivele de recurs, recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că prelungirea termenului de acordare a despăgubirii, prin emiterea deciziei, este excesivă şi nejustificată întrucât, în raport de circumstanţele speţei, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, este necesar a fi urmate mai multe etape şi numai după parcurgerea integrală a acestora poate fi emisă Decizia de despăgubiri.
Recurenta menţionează că dosarul reclamantului a fost înregistrat sub nr. 39773/CC şi a parcurs deja primele trei etape urmând a fi transmis evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare.
Se susţine şi faptul că procedura administrativă nu poate fi parcursă în termen de 30 de zile .
Ulterior recurenta a formulat şi concluzii scrise prin care a reiterat motivele de recurs dar şi faptul că a fost întocmit raportul de evaluare, iar după aprobarea acestuia în şedinţa Comisiei Centrale va fi emisă Decizia reprezentând titlul de despăgubire.
S-a ataşat concluziilor scrise procesul verbal de predare-primire a raportului de evaluare către intimatul reclamant cât şi declaraţia acestuia din 28 noiembrie 2008.
Înalta Curte analizând recursul formulat în raport de motivele invocate cât şi de dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată din actele ce există la dosarul cauzei, prin Decizia nr. 46 din 27 februarie 2008 emisă de A.V.A.S., s-a propus acordarea de măsuri reparatorii intimatului-reclamant, iar ulterior dosarul acestuia a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea stabilirii cuantumului acestora.
După această dată, acestei comisii îi revenea obligaţia, potrivit dispoziţiilor de ansamblu ale Titlului VII a Legii nr. 247/2005, de a întreprinde toate măsurile pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul indicat de intimatul reclamant.
Nu poate fi reţinută susţinerea recurentei potrivit căreia emiterea deciziei este condiţionată de parcurgerea mai multor etape care nu se pot realiza în termenul de 30 de zile, întrucât de la data depunerii dosarului şi până în prezent, termenul de 30 de zile a fost cu mult depăşit.
Aşa cum în mod corect s-a reţinut de instanţa de fond, invocarea criteriului aleatoriu de soluţionare a cererilor nu poate fi reţinută, cum de altfel nu pot fi reţinute nici celelalte motive, întrucât cererea reclamantului trebuia să primească o rezolvare într-un termen rezonabil, astfel cum această cerinţă este impusă de art. 6 din C.E.D.O., care are incidenţă şi în procedura desfăşurată în faza administrativă a rezolvării cererii.
Ţinând cont de faptul că însăşi recurenta a recunoscut dreptul reclamantului de a-i fi emisă Decizia reprezentând titlu de despăgubire şi a menţionat că a fost întocmit raportul de evaluare, urmând a fi emisă această decizie cu celeritate, apare ca nefondată susţinerea acesteia privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe, care obligă comisia la emiterea acestui act.
În concluzie, recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 624 din 26 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1384/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1386/2009. Contencios → |
|---|
