ICCJ. Decizia nr. 1384/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1384/2009
Dosar nr.1004/33/200.
Şedinţa publică din 12 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 645 din 8 octombrie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta F.L.C.R., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 21223 din 16 mai 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 28 ianuarie 1943 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv declaraţii de martori, fişă de încadrare şi adresa nr. 950 din 17 mai 1945 prin care se atestă că familia acesteia s-a refugiat în luna septembrie 1940 din localitatea de domiciliu Cluj, în localitatea Sibiu, reîntoarcerea având loc în cursul lunii mai a anului 1945.
S-a reţinut de asemenea că reclamanta a făcut dovada cu declaraţiile de martori depuse la dosar că s-a născut în perioada refugiului familiei sale, instanţa apreciind în acest context că reclamanta a avut de suferit consecinţele nefavorabile rezultate din situaţia refugierii părinţilor şi prin urmare este îndreptăţită să beneficieze de dispoziţiile Legii nr. 189/2000, îndeplinind cerinţele instituite prin art. 1 al acestui act normativ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta care a susţinut că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii sale şi de asemenea nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparţinând Statului Român.
S-a mai susţinut că art. 1 din Legea nr. 189/2000 precum şi art. 1 şi art. 2 din HG nr. 127/2002, prevăd în mod expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Recurenta-pârâtă, fără a contesta calitatea de refugiaţi a părinţilor a obiectat cu privire la acordarea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 şi recurentei-reclamante, cu motivaţia expusă mai sus.
Ori textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în timpul refugiului, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei şi în condiţiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii.
În consecinţă, intimata-reclamantă, născută în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, la data de 28 ianuarie 1943, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de lege, este îndreptăţită, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 645 din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Cu opinia separată a d-lui judecător în sensul admiterii recursului, casării sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
Urmează opinia separată a d-lui judecător.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1383/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1385/2009. Contencios → |
|---|
