ICCJ. Decizia nr. 1392/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1392/2009
Dosar nr. 539/54/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 130 din 26 mai 2008, a respins acţiunea formulată de B.C.L., în contradictoriu cu C.S.M., având ca obiect recursul declarat împotriva hotărârii nr. 539 din 5 iulie 2007 emisă de pârât, prin care s-a respins cererea reclamantei de numire în funcţia de judecător, fără concurs.
În esenţă, instanţa a reţinut că, prin Hotărârea Secţiei pentru Judecători a C.S.M. nr. 310 din 15 iulie 2007, s-a apreciat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, menţionându-se totodată că Inspecţia judiciară a lăsat la aprecierea acestei secţii să se pronunţe cu privire la reputaţia petentei.
Instanţa a mai reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (2) şi (3) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere în magistratură şi cu procedura de numire în funcţia de judecător şi procuror, fără concurs, aprobată prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 152/2006, secţiile recomandă plenului numirea persoanelor selectate, iar din coroborarea acestor dispoziţii legale, cu cele ale art. 33 din Legea nr. 303/2004, rezultă că recomandarea secţiei nu dă naştere, în mod automat, dreptului la numirea în funcţie, pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile cerute de lege.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a concluzionat că recomandarea Secţiei pentru judecători, de numire în funcţie, fără examen, a persoanelor care îndeplinesc condiţiile legale, nu creează o obligaţie de numire în sarcina P.C.S.M., ci numai o posibilitate ce urmează a fi examinată în raport cu dispoziţiile legale, respectiv Legea nr. 303/2004 şi Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 152/2006 a P.C.S.M., dar şi prin prisma criteriilor aplicabile statutului magistraţilor în funcţie, iar dreptul de apreciere, în speţă, a fost exercitat în limitele conferite de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta B.C.L. Aceasta a adus, în principal, următoarele critici hotărârii recurate:
- în mod greşit P.C.S.M. nu a ţinut seama de recomandarea secţiei pentru judecători în ceea ce priveşte numirea sa în funcţia de judecător, fără concurs;
- deşi a îndeplinit cerinţele cuprinse în art. 14 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, instanţa de fond, eronat a luat în considerare părerile subiective ale unor persoane cu referire la reputaţia sa profesională cât şi adresa nr. 699 din 30 mai 2007 a Tribunalului Dolj.
Intimatul P.C.S.M. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că procedura de selecţie pentru noi magistraţi s-a desfăşurat cu respectarea legii, în baza unor criterii obiective (situaţia posturilor vacante, documentele din mapa profesională).
P.C.S.M. are competenţă exclusivă în evaluarea şi aprobarea numirii în funcţie, dar şi de a face propunerea P.R.
Se precizează că prin OUG nr. 46/2008, pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004, au fost abrogate alin. (5) – alin. (107) ale articolului menţionat, aşadar inclusiv cele în baza cărora se pot organiza proceduri de numire în funcţia de judecător sau procuror, fără concurs, iar această normă este de aplicare imediată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat în raport de criticile aduse sentinţei, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, dar şi în raport de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin Hotărârea nr. 310/2007, Secţia pentru Judecători a C.S.M. a constatat că îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 33 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru numirea în funcţia de judecător, fără concurs, mai multe persoane, printre care şi recurenta-reclamantă, după ce Inspecţia Judiciară a lăsat la aprecierea acestei secţii pronunţarea cu privire la reputaţia sa.
Potrivit art. 29 alin. (2) şi (3) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire în funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 152/2006, secţiile recomandă P.C.S.M. numirea persoanelor selectate pentru funcţia de judecător, respectiv procuror.
Candidaţii recomandaţi de secţii şi aprobaţi de plen, vor fi propuşi P.R. pentru numirea în funcţia de judecător, sau după caz, de procuror.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut că recomandarea Secţiei pentru Judecători de a numi în funcţia de judecător, fără concurs, persoana care îndeplineşte condiţiile cerute de lege, nu creează automat un drept de numire, ci o vocaţie în faţa Plenului, singurul care poate aproba candidaturile depuse, după parcurgerea etapei interviului, prilej cu care se verifică şi anumite abilităţi profesionale ale candidatului.
Cum, potrivit Legii nr. 303/2004, rezultă că admiterea în magistratură prin concurs reprezintă regula, iar numirea fără concurs, excepţia, este firesc să revină competenţa P.C.S.M. de a examina candidaturile persoanelor care solicită numirea în funcţia de judecător şi/ sau procuror, în acord cu cerinţele de bază instituite de lege (aptitudinea din punct de vedere medical şi psihologic şi buna reputaţie), prin prisma criteriilor aplicabile statutului magistraţilor în funcţie.
În concluzie, evaluarea în concret a aspectelor care determină acţiunea P.C.S.M. de aprobare a numirii în funcţie, reprezintă un act de competenţă exclusivă a acestuia, iar recomandarea secţiei are doar valoarea unei propuneri.
Mai mult, în prezent, ca urmare a OUG nr. 46/2008, dispoziţiile art. 33 alin. (5) – alin. (107) din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate în sensul excluderii modalităţii de admitere în magistratură fără concurs, fiind apreciată că nu garantează asigurarea calităţii actului de justiţie, aceasta din urmă fiind indicatorul esenţial al performanţelor sistemului judiciar românesc, evaluat periodic de Comisia Europeană.
Nici celelalte critici nu sunt fondate întrucât, potrivit art. 12 din Legea nr. 303/2004, admiterea în magistratură se face pe baza competenţei profesionale, a aptitudinilor şi a bunei reputaţii iar îndeplinirea condiţiilor art. 14 alin. (2) din aceeaşi lege, nu exclude analiza cerinţelor impuse şi de art. 12 menţionat.
Buna reputaţie se apreciază în contextul general al tuturor documentelor cu referire la persoana în cauză şi nu doar în raport de cele apreciate de recurenta-reclamantă ca fiind obiective.
Având în vedere considerentele expuse, hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C.L. împotriva sentinţei civile nr. 130 din 26 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1376/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1398/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
