ICCJ. Decizia nr. 1403/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1403/2009
Dosar nr.10636/1/200.
Şedinţa publică din 12 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4406 din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de A.N.P.H., împotriva sentinţei civile nr. 4CC din 7 februarie 2008 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţi de Apel Bucureşti, urmare a declinării de competenţă de la Tribunalul Călăraşi, reclamantul B.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H., să se dispună punerea în executare a deciziei nr. 2335 din 3 mai 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 2335 din 3 mai 2007, a fost anulată Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3226 din 18 iunie 2004 precum şi certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1118 din 27 mai 2004. Pentru perioada 27 mai 2004 – 27 octombrie 2005, i-au fost recunoscute reclamantului toate drepturile corespunzătoare încadrării în grad de handicap ACC, gradul II iar pârâta a fost obligată să pună în executare hotărârea în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile. De asemenea, pârâta fost a obligată la daune morale în cuantum de 2000 RON către reclamantul B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 4CC din 7 februarie 2008 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea reclamantului şi aplicată conducătorului A.N.P.H. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data de 3 iunie 2007 şi până la punerea în executare a deciziei nr. 2335 din 3 mai 2007 pronunţată de I.C.C.J..
Pârâţii au fost obligaţi şi la despăgubiri către reclamant în cuantum de 5000 RON.
Cu privire la recursul declarat împotriva acestei sentinţe de către pârâta A.N.P.H., Înalta Curte a constatat că acesta a fost declarat peste termenul de prevăzut de Legea nr. 554/2004, întrucât sentinţa atacată a fost comunicată la data de 16 aprilie 2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 6 mai 2008.
Împotriva deciziei nr. 4406 din 28 noiembrie 2008 a I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, A.N.P.H. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 317 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea arată faptul că a formulat şi depus în termenul prevăzut de lege, recursul împotriva deciziei nr. 4CC din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, respectiv la data de 5 mai 2008, dată la care acesta a fost expediat prin Direcţia de transport corespondenţă clasificată din cadrul Serviciului Român de Informaţii (poşta militară), anexând în acest sens copie certificată conform cu originalul de pe borderoul pentru mandate/ corespondenţă, unde la poziţia 15 este înregistrată cererea de recurs cu numărul 7225.
Se menţionează, de asemenea, că Înalta Curte a făcut o aplicabilitate greşită a prevederilor art. 101 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că a luat în calcul data înregistrării recursului la instanţă şi nu data expedierii, respective 5 mai 2008.
Intimatul B.N. a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea contestaţiei în anulare, menţionând că în mod corect recursul contestatoarei a fost respins ca fiind tardiv formulat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând contestaţia în anulare apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente.
Sentinţa civilă nr. 4CC din 4 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554 /2004. O astfel de hotărâre pronunţată de instanţa de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare potrivit art. 25 alin. (3) din aceeaşi lege .
După cum se constată în dispozitivul acestei sentinţe s-a menţionat termenul de recurs, de 5 zile de la comunicare.
Faptul că această sentinţă a fost comunicată pârâţilor la 16 aprilie 2008, nu a fost contestat, dovadă în acest sens fiind şi procesele verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.
Recursul trebuia formulat potrivit dispoziţiilor speciale menţionate în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei recurate. Cum acesta a fost declarat, aşa cum se precizează, la 5 mai 2008, rezultă că recursul a fost formulat peste termenul legal de 5 zile, astfel că nu poate fi reţinută ca fiind fondată susţinerea contestatoarei potrivit căreia instanţa de recurs nu a calculat corect acest termen conform art. 101 pct. 1 C. proc. civ.
Eroarea cu privire la declararea recursului în termenul legal, de 5 zile de la comunicarea sentinţei aparţine contestatoarei- recurente, fiind corectă Decizia instanţei în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 317, art. 318 C. proc. civ., este nefondată contestaţia în anulare formulată, urmând ca aceasta să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.N.P.H. împotriva deciziei nr. 4406 din 28 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1410/2009. Contencios → |
|---|
