ICCJ. Decizia nr. 1391/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1391/2009
Dosar nr. 629/46/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 139/F-C din 8 octombrie 2008, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul B.S.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, având ca obiect anularea hotărârii nr. 715 din 5 iunie 2008, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa nr. 108/FC din 16 iunie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins contestaţia formulată de B.S.I. împotriva hotărârii nr. 716 din 5 iunie 2008, emisă de pârâtă, cu motivarea că hotărârea contestată nu îl priveşte pe acesta şi este pronunţată cu ocazia soluţionării cererii formulate de F.S.M., sora petentului.
Instanţa a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 1201 C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, considerând că numai din eroare a fost menţionată în cuprinsul contestaţiei numărul hotărârii atacate ca fiind nr. 716 din 5 iunie 2008, în condiţiile în care a anexat cererii sale hotărârea nr. 715 din 5 iunie 2008 a aceleiaşi pârâte, care îl priveşte, exclusiv, pe contestator.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu fac dovada că tatăl reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, ca efect al Tratatului Bilateral încheiat la Craiova în anul 1940, plecarea acestuia din localitatea de domiciliu făcându-se anterior, respectiv în primăvara anului 1939, potrivit înscrisurilor de la dosar.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse prin dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.S.I. relatând în motivele de recurs depuse, în scris, la dosar, împrejurările în care tatăl său, colonist în comuna Uzurchioiu, judeţul Durostar a fost alungat din localitate, confiscându-i-se averea, în anul 1938, iar ulterior a fost obligat să părăsească şi comuna Hasan Faca, din acelaşi judeţ, de unde a fost alungat în România.
A mai susţinut recurentul că cele menţionate mai sus reprezintă motivul pentru care tatăl său nu se mai afla, în anul 1940 în judeţul a cărei populaţie a făcut obiectul schimbului stipulat prin Tratatul de la Craiova şi a mai precizat că, venind în România, tatăl său a primit ordin de concentrare.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobată din HG nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Curtea constată că, în speţă, nu sunt îndeplinite însă cerinţele textelor de lege susmenţionate întrucât, aşa cum însuşi recurentul susţine şi aşa cum rezultă şi din probele administrate în cauză, plecarea familiei recurentului din localitatea de domiciliu, s-a făcut anterior intervalului impus de lege, respectiv anterior anului 1940, când a fost încheiat Tratatul dintre România şi Bulgaria privind schimbul de populaţie dintre cele două ţări.
Aşa fiind, se constată că, în mod legal, instanţa de fond a apreciat că, în speţă, nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 189/2000 şi a respins acţiunea.
Faţă de cele menţionate constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca, nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.S.I. împotriva sentinţei civile nr. 139/F-C din 8 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1390/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1396/2009. Contencios → |
|---|
