ICCJ. Decizia nr. 1410/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1410/2009
Dosar nr. 120/45/200.
Şedinţa publică din 13 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta SC D.E.C. SRL a chemat în judecată pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi Guvernul României pentru:
- a-i fi recunoscut dreptul de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2007 la culturile de soia pe raza judeţului Iaşi;
- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României, în temeiul art. 14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturii de soia din anul 2007 pe raza judeţului Iaşi şi de a îndeplini toate celelalte formalităţi administrative prevăzute de această lege şi de Normele metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării efective a despăgubirilor;
- obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (secetă excesivă şi persistentă în timp) care a afectat în anul 2007 culturile de soia de pe terenurile neirigate din judeţul Iaşi, precum şi stabilirea condiţiilor şi limitelor despăgubirilor la care este îndreptăţită;
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 171/CA din 6 octombrie 2008, a admis excepţia lipsei parcurgerii procedurii reglementate de Legea nr. 381/2002 şi de Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 419/2002 şi a respins acţiunea reclamantei.
În motivarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că:
- reclamanta a însămânţat în primăvara anului 2007 o suprafaţă de 100 ha soia pe raza comunei Mogoşeşti Siret, Judeţul Iaşi, cultură care a fost afectată de secetă excesivă şi persistentă în timp, iar lucrările au fost executate în timpul optim şi de bună calitate, fiind folosită sămânţă certificată, cultura fiind asigurată şi se consideră îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate de secetă.
- în vederea obţinerii acestor despăgubiri, legiuitorul a prevăzut îndeplinirea unei proceduri prealabile stabilită în mod imperativ de dispoziţiile Legii nr. 381/2002 şi de cele ale Normelor metodologice de aplicare ale acesteia.
- pentru a beneficia de despăgubiri, producătorul agricol afectat are obligaţia, în prealabil:
a) să declare şi înregistreze culturile agricole, contractele de concesionare şi arendare în registrele agricole deschise la nivel de ramură, oraş sau sector;
b) să întreţină culturile agricole potrivit tehnologiilor şi să ia măsuri pentru prevenirea atacului de boli şi dăunători;
c) să facă dovada efectuării lucrărilor agricole menţionate, pentru a se putea stabili nivelul cheltuielilor efectuate la culturile agricole şi plantaţiile care au fost afectate;
d) de a depune înştiinţare, în scris, cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul vătămării culturilor agricole, la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele, conform modelului prezentat în anexa 1 la Ordinul nr. 419/2002, cu respectarea metodologiei de lucru reglementată de Legea nr. 381/2002, însă reclamanta nu a îndeplinit această obligaţie prealabilă pentru că a depus o înştiinţare dar nu în forma cerută de lege.
- reclamanta nu a făcut nici dovada constatării definitive a pagubelor şi nici că terenul nu a fost amenajat la irigat ori nu există posibilitatea amenajării la irigat, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de irigat preexistent, care sunt tot condiţii pentru admiterea acţiunii.
- nu s-a făcut nici dovada existenţei înştiinţării cu privire la pierderile înregistrate şi procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubelor, întocmite în mod legal şi în conformitate cu modelele prezentate în anexele nr. 1 şi 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de floarea soarelui şi soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafeţe aprobate.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de către reclamanta SC D.E.C. SRL solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi admiterea acţiunii reclamantei.
Se arată în motivele de recurs că:
- în faţa primei instanţe s-au depus înscrisuri prin care s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile speciale prevăzute de Legea nr. 381/2002 de a cărei îndeplinire este condiţionată emiterea hotărârii de guvern de constatare a stării de calamitate în agricultură dar şi a procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru că a completat înştiinţarea imediat după producerea fenomenului de secetă şi după ce a constatat faptul că soia a fost afectată iremediabil de secetă, a depus dovada că terenul cultivat cu soia nu a fost irigat în anul agricol 2006-2007, s-a depus la dosar procesul-verbal de evaluare a pagubelor nr. 115 din 2 iulie 2007 încheiat potrivit prevederilor legale.
- se invocă practica neunitară a Curţii de Apel Iaşi în privinţa unor cereri cu conţinut identic.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Şi Guvernul României a formulat întâmpinare şi a solicitat scoaterea din cauză a Guvernului României pentru că în şedinţa din 31 martie 2008 s-a luat act de renunţarea la capătul 3 de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
- Prin cererea adresată instanţei de fond, reclamanta a solicitat să-i fie recunoscut dreptul de a beneficia, în conformitate cu Legea nr. 381/2002, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2007 la culturile de soia pe raza judeţului Iaşi, obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale de a sesiza Guvernul României cu privire la starea de calamitate a culturii de soia pe anul 2007 pe raza judeţului Iaşi şi obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărâre de declarare a stării de calamitate pe anul 2007 la culturile de soia.
- Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei pentru că a respectat procedura reglementată de Legea nr. 381/2002 şi Normele metodologice de aplicare a legii.
- Soluţia instanţei de fond este criticată de recurentă,dar susţinerile sunt nefondate.
Pentru a putea beneficia de despăgubiri în Legea nr. 381/2002 şi în Normele metodologice de aplicare au fost stabilite obligaţiile pe care trebuie să le îndeplinească producătorii agricoli pentru a putea beneficia de despăgubiri. Între acestea, producătorul agricol are obligaţia de a depune o înştiinţare, în scris, cel mai târziu în 48 de ore de la data producerii evenimentului, în cazul vătămării culturilor agricole, la primăria pe raza teritorială unde s-a produs evenimentul, fenomenul natural, modelul acestei înştiinţări fiind prezentat în Anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 381/2002.
În această înştiinţare este obligatorie completarea datei la care s-au produs pagubele pentru a putea verifica respectarea termenului de 48 de ore prevăzut de lege.
Este adevărat că recurenta a depus o înştiinţare datată 26 iunie 2007, la Primăria comunei Mogoşeşti-Siret, Judeţul Iaşi, dar în această înştiinţare nu este completă data producerii evenimentului care a dus la pagubă, astfel că, în mod legal, instanţa de fond a apreciat că înştiinţarea nu a fost făcută potrivit prevederilor legale.
Data producerii fenomenului natural considerat vătămător este foarte importantă pentru că şi convocarea comisiei, care constată producerea fenomenului natural pe teren şi a valorii pagubei, se face, potrivit art. 11 alin. (2) din Normele metodologice, în cel mult 3 zile de la această dată. Ori, în cauză, deşi înştiinţarea este datată şi înregistrată la Primărie, 26 iunie 2007, procesul-verbal a fost încheiat la 10 iulie 2007, cu nerespectarea termenului de 3 zile, chiar şi faţă de data formulării înştiinţării.
- Nici criticile ce vizează greşita susţinere a instanţei de fond potrivit căreia recurenta-reclamantă nu ar fi făcut dovada faptului că terenul nu a fost amenajat pentru irigat nu vor fi reţinute.
Prevederile legale impun producătorului agricol, care solicită acordarea de despăgubiri, să facă dovada că terenul nu a fost amenajat pentru irigat ori că nu există posibilitatea amenajării unui sistem de irigare, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de irigare preexistent.
Chiar dacă recurenta-reclamantă a depus la dosar adeverinţa nr. 4843 din 1 octombrie 2007 emisă de A.N.I.F., Sucursala Teritorială Moldova de Nord, Unitatea de Administrare Iaşi din care rezultă că terenul de 211 ha nu a fost irigat în anul agricol 2006-2007, nu se poate considera că a fost respectată obligaţia prevăzută de lege.
Legea nu cere dovada că terenul nu a fost irigat, ci dovada că terenul nu este amenajat pentru irigaţii ori că nu există posibilitatea amenajării la irigat, prin racordarea producătorului agricol la sistemul de irigare preexistent, ori o asemenea dovadă nu a fost făcută în cauză.
- Referitor la susţinerile recurentei privitoare la existenţa unor soluţii contrare pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în cauze identice, chiar dacă nu constituie un motiv de recurs trebuie amintit faptul că diferenţele jurisprudenţiale sunt inerente oricărui sistem judiciar, dar, instanţa supremă are rolul de a unifica soluţiile contrare din jurisprudenţă (a se vedea jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Beian împotriva României, Zielinski şi Prodal, Gonzales împotriva Franţei).
Din acest punct de vedere, se poate constata că practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în această materie este unitară (exemplu, Decizia nr. 473 din 30 ianuarie 2009, Decizia nr. 834 din 17 februarie 2009, Decizia nr. 2983 din 19 septembrie 2008).
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.E.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 171/CA din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1403/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1420/2009. Contencios → |
|---|
