ICCJ. Decizia nr. 1682/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1682/2009
Dosar nr. 1462/33/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 672 din 24 octombrie 2008 Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea reclamantului B.V. formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia de Constatare a Calităţii de Luptător în Rezistenţa Anticomunistă, având ca obiect anularea actului emis de pârâtă nr. 391/1996, prin care i s-a refuzat constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, obligarea pârâtei să constate calitatea sa de luptător în rezistenţa anticomunistă şi să fie obligată la recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 3 lit. f) şi g) şi art. 7 din OUG nr. 214/1999.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul alegă tratamentul de la art. 3 lit. f) şi g), însă nu face dovada (sau susţinerea) că acest tratament ar fi fost urmarea unor fapte pe care el să le fi săvârşit în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1) din ordonanţă.
Chiar şi în dovada persecuţiei de genul celor alegate, pentru motivul că a fost fiu de chiabur, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, nu îi va putea fi recunoscută reclamantului pentru că aceste eventuale persecuţii nu ar fi fost determinate de fapte ale reclamantului în scop determinat, special, aşa cum textul de lege impune în mod expres.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul B.V. a declarat recurs.
În motivarea recursului se arată că deşi în timpul şcolii reclamantul a avut rezultate foarte bune, fiind primul la învăţătură din clasă, a făcut toate demersurile în anul 1952 la absolvirea celor 7 clase, dar nu a fost primit la nici un liceu, sub motiv că este fiu de chiabur. În anul absolvirii, 1952, a depus dosare la mai multe şcoli în Satu Mare, Baia Mare si Cluj Napoca, printre care şi Liceul M. Eminescu, Liceul Tehnic Metalurgic, Şcoala tehnică de Construcţii, Comunale Economic, si Planificare Satu Mare, Şcoala Profesională nr. 1 Satu Mare, dar, cu toate că a fost prezent la examene, cu mari eforturi, pentru că avea o situaţie foarte grea, fiindu-le toate bunurile confiscate şi făcea toate bunurile pe jos, nu a fost lăsat sa participe la examene.
Mai arată că în anul 1961 a fost angajat la Trustul Regional de Construcţii Maramureş, ca muncitor necalificat, şi ulterior s-a transferat, în anul 1963, la Întreprinderea Comerţ cu Ridicata Produse Alimentare Baia Mare-Maramureş, unde mi s-a calificat într-o meserie, dar la scurtă vreme, la cererea numitului P.O. care era secretar cu propaganda în raionul de partid, i s-a pus în vedere sa părăsească locul de muncă.
Toate demersurile pentru a-şi păstra locul de muncă au rămas fără rezultat, numitul P.O., ameninţându-l în repetate rânduri şi prin bunăvoinţa superiorilor de la aceea dată, i s-a operat în cartea de muncă menţiunea „încetat angajarea".
Pentru motivele arătate, solicită admiterea cererii şi constatarea că nu s-au administrat probe suficiente pentru a se face dovada ca i s-a încetat contractul de munca, din motive politice, nesolicitandu-se de la instituţia competenta relaţiile necesare, nefiind lăsat să urmeze nici o şcoală, si, pe cale de consecinţă, admiterea recursului şi casarea în totalitate a hotărârii atacate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerente ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 241/1999, se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
În conformitate cu art. 2 alin. (1) al ordonanţei, constituie infracţiuni săvârşite din motive politice, infracţiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalităţii, terorii comuniste, precum şi abuzului de putere din partea celor care au deţinut puterea politică, b) susţinerea sau aplicarea principiilor democraţiei şi a pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta; d) acţiunea de împotrivire cu arma şi răsturnare prin forţă a regimului comunist; d) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoaşterea şi respectarea .drepturilor civile, politice, economice, sociale şi culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naţionalitate sau de origine etnică, de limbă, ori de religie, de apartenenţă sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Art.3 din acelaşi act normativ arată că prin măsuri administrative abuzive se înţelege orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe ca urmare a săvârşirii unei fapte în scopurile menţionate la art. 2 alin. (1), în baza cărora s-a dispus: f) exmatricularea din şcoli, licee şi facultăţi; g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea, dispuse din motive politice şi dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătoreşti de la acea dată.
Înalta Curte constată că prevederile OUG nr. 214/1999 au fost corect aplicate de instanţa de fond la situaţia de fapt nedovedită în cauză.
Actul normativ indicat drept temei juridic al acţiunii, recunoaşte în art.1 calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989.
Măsurile administrative abuzive au fost definite în art.3 al acestui act normativ.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamantul nu a fost supus nici unei măsuri administrative abuzive prevăzute expres în art. 3 din OUG nr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare, nefiind îndreptăţit la acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Instanţa de fond, în mod judicios a constatat că nu îi va putea fi recunoscută reclamantului calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, având în vedere că eventualele persecuţii nu ar fi determinate de fapte ale reclamantului în scop determinat, special, aşa cum textul de lege impune în mod expres.
Criticile recurentului potrivit cărora probele administrate nu au ost evaluate corespunzător nu sunt întemeiate şi nu pot fi primite.
Instanţa de fond a analizat toate înscrisurile existente la dosarul cauzei, iar din cuprinsul lor nu a rezultat motivul politic care a determinat desfacerea contractului de muncă al recurentului.
În acest sens, intimatul-pârât, contrar celor susţinute prin cererea de recurs formulată, arată faptul că, secretariatul Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, a solicitat date referitoare la recurentul-reclamant şi C.N.S.A.S.-ului, care prin adresa nr. P1288/2008 a comunicat că nu deţine date referitoare B.V., în sensul că ar fi fost supus, din motive politice, vreunei măsuri administrative abuzive. Totodată, Comisia a solicitat relaţii de la Arhivele Naţionale, Direcţia Judeţeană Maramureş astfel cum rezultă din adresa nr. 391 din 14 aprilie2008 şi nu de la Direcţia Judeţeană Mureş cum se susţine în motivele de recurs .
La verificarea condiţiilor de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, se au în vedere actele, documentele, informaţiile scrise, transmise de instituţiile cu care Ministerul Justiţiei a încheiat protocoale de colaborare, respectiv: Ministerul de Interne, Arhivele Naţionale, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Serviciul Român de Informaţii, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerul Muncii.
Înscrisurile cauzei atestă că nu au fost identificate documente care să demonstreze că recurentului-reclamant i s-a desfăcut contractul de muncă din motive politice.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 672 din 24 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1681/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1683/2009. Contencios → |
|---|
