ICCJ. Decizia nr. 1686/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1686/2009
Dosar nr. 2148/36/200.
Şedinţa publică din 25 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa reclamanta F.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa anularea hotărârii nr. 31190 din 6 octombrie 2008 şi totodată obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta, a arătat că s-a născut la data de 15 iulie 1944 în localitatea Mihail Kogălniceanu, în perioada în care familia acesteia a fost strămutată, făcând obiectul schimbului de populaţie ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria.
Reclamanta în susţinerea acţiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi extras eliberat de Arhivele Naţionale, privind colonistul F.S.V.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 877/CA din 5 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 31190 din 6 octombrie 2008 emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a dovedit prin probele administrate că s-a născut la data de 15 iulie 1944 în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi, respectiv localitatea Mihail Kogălniceanu, făcând obiectul schimbului de populaţie ca urmare a Tratatului Româno-Bulgar încheiat la Craiova în 7 septembrie 1940.
Împotriva acestei hotărâri pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege.
Recurenta mai susţine că în septembrie 1940, reclamanta nu era născută, data naşterii fiind 15 iulie 1944, dar nici măcar nu era concepută, drepturile copilului fiind recunoscute de la data concepţiei.
De asemenea, recurenta menţionează faptul că între România şi Bulgaria nu a avut loc nici un schimb de populaţii în 1944, pentru ca reclamanta să susţină că a fost strămutată şi că s-a născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta, începând cu data naşterii sale 15 iulie 1944, a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului părinţilor săi.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 877/CA din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1685/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1690/2009. Contencios → |
|---|
