ICCJ. Decizia nr. 1727/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1727/2009
Dosar nr. 5191/2/200.
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 1 septembrie 2008 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamantul B.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestei autorităţi să stabilească un termen pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetăţeniei. Reclamantul a cerut şi daune morale în cuantum de 1 leu.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamantul a arătat că la data de 9 iulie 2007 a cerut în scris pârâtului să fie chemat pentru a depune actele, în vederea redobândirii cetăţeniei, cererea sa fiind motivată în drept potrivit Legii nr. 21/1991.
3. Apărările formulate de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe
Pârâtul solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
S-a invocat capacitatea limitată a Secţiei consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetăţeniei şi actele necesare a fi depuse pentru înaintarea solicitării la Ministerul Justiţiei.
Cele peste 600.000 de persoane care au formulat cerere pentru redobândirea cetăţeniei române sunt invitate să se prezinte la secţia consulară în ordinea cronologică a formulării cererii.
În prezent sunt programate acele persoane care au formulat cerere la începutul anului 2004, în timp ce reclamantul a formulat cerere la 9 iulie 2007.
Rezolvarea cu prioritate a cererii reclamantului ar crea premisele unei discriminări în raport de celelalte persoane care au depus cerere anterior.
Se mai arată că nu sunt incidente prevederile Convenţiei Europene privind cetăţenia, deoarece reclamantul nu domiciliază pe teritoriul României, şi nici cele ale Legii nr. 554/2004, deoarece reclamantul a primit răspuns la cererile sale.
4. Hotărârea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2926 din 4 noiembrie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantul B.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea de programare a datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române. A obligat pârâtul la 1 leu – daune morale.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Curtea de apel a constatat că, pârâtul nu a soluţionat în termenul legal, cererea reclamantului privitoare la un drept al acestuia prevăzut de lege, producând reclamantului un prejudiciu, întrucât acesta a fost privat în acest timp, de cetăţenia română.
6. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Ca motiv de ordine publică se invocă excepţia prescrierii dreptului la acţiune în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se arată că reclamantul a formulat acţiunea, că întemeierea în fapt a acesteia este lipsa unui răspuns la cererea adresată în luna iulie 2007, fără a preciza că cererea din data de 18 iunie 2008 ar fi o cerere nouă, de unde rezultă că, în temeiul art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, acţiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit termenul de 6 luni în care reclamantul trebuia să formuleze acţiunea, termen ce a curs de la data când s-a împlinit intervalul legal de răspuns pentru prima cerere.
Judecătorul fondului a luat în considerare formularea primei cereri pentru a admite acţiunea, când, în realitate, ar fi trebuit să respingă acţiunea ca neîntemeiată, deoarece respectiva cerere a primit răspuns în termen legal.
6.2. Judecătorul fondului a apreciat în mod eronat că este vorba despre ipoteza „unei nesoluţionări în termenul legal a unei cereri privitoare la un drept" al reclamantului.
Din probatoriul administrat, rezultă că au existat două răspunsuri adresate solicitantului, la datele de 18 aprilie 2008 şi 14 mai 2008. Prin aceste răspunsuri, reclamantul era încunoştinţat de faptul că cererea sa va fi soluţionată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni, depuse în aceeaşi perioadă cu cea formulată de reclamant.
Instanţa de fond a procedat greşit când a aplicat în speţă textul legal care a constituit motivul pentru admiterea acţiunii, dar şi atunci când nu a primit apărările referitoare la problemele pe care le întâmpina Ambasada României la Chişinău, probleme esenţiale ce au dus la întârzierea rezolvării cererilor.
7. Apărări formulate de intimatul-reclamant B.A.
7.1. Cu privire la excepţia prescrierii dreptului la acţiune în raport cu cererea depusă în luna iulie 2007, intimatul arată că cererea din 18 iunie 2008 a reprezentat o nouă cerere, iar din conţinutul legii nu rezultă existenţa unui termen expres în interiorul căruia reclamantul să-şi poată valorifica dreptul la acţiune.
7.2. În ceea ce priveşte susţinerea întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intimatul precizează că deşi recurentul i-a comunicat două răspunsuri, prin acestea nu i-a fost fixată data la care să se prezinte pentru a depune actele necesare redobândirii cetăţeniei române aşa cum prevede legea.
În raport de cele arătate, intimatul consideră că este în ipoteza nesoluţionării în termenul legal a unei cereri, prevăzut de art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, cererea fiind aceea de a se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
Deşi Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care să fie procesate cererile formulate pentru redobândirea cetăţeniei române, ci doar împrejurarea că acestea vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie, aceasta nu înseamnă că cererile nu trebuie înregistrate într-un interval rezonabil de timp în raport cu data formulării cererii.
Nu se poate restricţiona fără un temei legal, dreptul persoanei de a înregistra o cerere, pentru considerente ce ţin de organizarea administrativă a serviciului din Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
Recurentul încalcă, în opinia intimatului, prevederile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei şi art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., întrucât soluţionarea unei astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea promptă şi necondiţionată a acestora.
7.3. Se solicită respingerea recursului ca nefondat şi se invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, prin Deciziile nr. 3435/2007 şi nr. 3749/2008.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este nefondat
2. Prevederile art. 11 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată nu sunt aplicabile speţei, deoarece suntem în prezenta ipotezei din art. 1 al legii şi anume „nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri", ipoteză ce nu se găseşte cuprinsă în art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că reclamantul s-a adresat pârâtului cu două cereri, la 9 iulie 2007 şi la 18 iunie 2008, faptul reţinerii instanţei de fond numai a depunerii primei cereri nu duce la prescrierea dreptului la acţiune, în raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi a ipotezei concrete a speţei.
Motivul de recurs de ordine publică a prescripţiei dreptului la acţiune urmează a fi respins ca nefondat.
3. În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct .9 C. proc. civ.
În mod corect, instanţa de fond, a încadrat acţiunea formulată în cazul „nesoluţionării unei cereri în termenul legal" avându-se în vedere că, atât legea nr. 21/1991 ca legislaţie internă, cât şi art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei şi art. 6 paragr. 1 din C.E.D.O., impun soluţionarea cererilor ţinându-se seama de termenul rezonabil.
Mai mult, Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române impune ca cererile privind redobândirea cetăţeniei române depuse la oficiile consulare ale României din străinătate, să fie înaintate de îndată Comisiei pentru acordarea cetăţeniei.
În fapt, deşi reclamantul şi-a exprimat dorinţa de a redobândi cetăţenia română printr-o primă cerere formulată la 9 iulie 2007, solicitarea nu a fost primită cu motivarea numărului mare de cereri şi cu indicarea de a aştepta până când i se va comunica data la care acesta poate depune cererea.
O asemenea procedură încalcă termenul rezonabil impus de legislaţia internă şi internaţională sus-menţionată.
Răspunsurile date de recurent intimatului nu echivalează cu soluţionarea cererii în termenul legal şi în mod corect instanţa de fond nu a ţinut seama de acestea la pronunţarea soluţiei.
Într-adevăr, problemele pe care le întâmpina Ambasada României la Chişinău datorită numărului mare de cereri nu reprezintă o scuză rezonabilă pentru nesoluţionarea cererii reclamantului.
Într-o astfel de situaţie trebuie luate toate măsurile în scopul evitării întârzierilor în soluţionarea cererilor ce durează, în cazul reclamantului, începând cu data de 9 iulie 2007 şi până în prezent, adică un an şi opt luni.
Imposibilitatea autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire a cetăţeniei române şi pentru procesarea acestor solicitări într-un termen mai scurt nu este absolută, ci ţine de modul de organizare al procedurii.
Dacă instanţa de recurs ar proceda la acelaşi calcul făcut de către intimat, referitor la numărul de cereri formulate şi la numărul de cereri soluţionate de la începutul anului 2007 şi până la 16 septembrie 2008, se ajunge la acelaşi rezultat, şi anume 1.600 de cereri, care împărţite pe zilele lucrătoare, 462, rezultă că au fost procesate pe zi 3,4 cereri de redobândire a cetăţeniei române. Într-un asemenea ritm, cererea reclamantului va fi soluţionată într-adevăr peste aproximativ 757 ani, de unde rezultă că motivaţia întârzierii nu este justificată, ceea ce va duce şi la respingerea motivului de recurs analizat.
4.Instanţa de recurs la adoptarea soluţiei va ţine seama de practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie, conform deciziilor depuse la dosar.
5.Faţă de acestea, în temeiul art .312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 2926 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât la 420 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1724/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1729/2009. Contencios → |
|---|
