ICCJ. Decizia nr. 1875/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1875/2009
Dosar nr. 2539/36/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 2539/36/2006 contestatorul B.I. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 4/CA din 12 ianuarie 2006 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 106/CA/2005, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. C.F.R.M. Constanţa, indicându-se ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 317 alin. (1) şi (2) cu referire la art. 318 C. proc. civ.
La data de 29 iunie 2006, Curtea de Apel Constanţa a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor, conform dispoziţiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Întrucât de la acea dată nu s-a mai îndeplinit, timp de un an de zile nici un alt act de procedură, la data de 9 octombrie 2008, în conformitate cu disp. art. 252 alin. (1) C. proc. civ., s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a cererii.
Prin Decizia nr. 635/CA din 20 noiembrie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că de la data de 29 iunie 2006, când s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa nejustificată a părţilor, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit nici un act de procedură din vina exclusivă a persoanelor interesate.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs B.I.
Recursul este inadmisibil.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
În conformitate cu dispoziţiile Codului de Procedură Civilă, în prezent sunt instituţionalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătoreşti, şi anume apelul, recursul, contestaţia în anulare, revizuirea şi recursul în interesul legii.
Codul de procedură civilă reglementează în Titlul V - Capitolul I recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţionale sunt supuse recursului.
Rezultă astfel, că hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit dispoziţiilor citate, pot fi atacate cu recurs.
În aceste condiţii, în raport cu dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B.I. împotriva deciziei nr. nr. 635/CA din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I. împotriva deciziei nr. 635/CA din 20 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1689/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1982/2009. Contencios → |
|---|
