ICCJ. Decizia nr. 1982/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1982/200.
Dosar nr. 6420/2/200.
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.A.B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Institutul Naţional al Magistraturii, a solicitat instanţei să anuleze, în parte, actul administrativ (reprezentat de baremul la testul grilă) să anuleze, în totalitate, procesul-verbal de soluţionare a contestaţiilor la punctaj, să oblige pârâtul să nu valideze examenul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii şi să reverifice lucrările pe baza unui nou barem corespunzător situaţiei reale, precum şi să-l oblige pe acesta la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale.
În motivare, reclamantul a arătat, că înţelege să conteste legalitatea concursului de admitere la I.N.M., organizat la data de 30 august 2007, la care a participat în calitate de concurent, întrucât două din cele 100 de întrebări ale testului grilă nu erau incluse în tematica afişată iar baremul afişat a cuprins şi el greşeli - aspecte pe care pe care la data de 31 august 2007 le-a contestat însă nu a primit nici un răspuns. Mai arată că asupra contestaţiilor formulate în legătură cu alte întrebări s-a dispus diferit, acestea fiind admise, însă tară o argumentare pertinentă. Consideră că nu este admisibil ca un proces-verbal de soluţionare al contestaţiilor să nu cuprindă nicio motivare fundamentată pe temei legal, şi arată că punctajul pe care l-a obţinut în urma admiterii în parte a contestaţiei sale era de 78 de puncte, iar nu de 77 de puncte aşa cum a fost afişat pe lista candidaţilor respinşi, publicată pe site-ul I.N.M.
Prin sentinţa civilă nr. 2628 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în urma susţinerii probei scrise eliminatorii tip grilă, reclamantul a fost declarat respins cu un punctaj de 77 de puncte, şi că întrucât potrivit art. 16 alin. (3) şi (4) din HCSM nr. 439 din 15 iunie 2006, la testul grilă fiecare răspuns corect primeşte un punct, care are ca echivalent 10 sutimi în sistemul de notare de la 1 la 10 , lucrările notându-se cu „admis" sau „respins", în funcţie de punctajul obţinut de candidat, fiind declaraţi admişi în etapa a II-a candidaţii care au obţinut minimum 80 de puncte, reclamantul mai avea nevoie de 3 răspunsuri corecte pentru a obţine punctajul necesar.
Instanţa a mai constatat că asupra disciplinelor „drept penal" şi „drept procesual penal", întrucât contestaţia reclamantului referitoare la acestea a fost soluţionată favorabil de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor, reclamantul nu mai poate invoca nicio vătămare cu privire la aceste discipline.
În ceea ce priveşte contestaţia reclamantului cu privire la întrebările de la disciplinele drept civil şi drept procesual civil, instanţa a constatat că prin hotărârea Comisiei de soluţionare a contestaţiilor, reclamantul a primit punctajul corespunzător pentru 2 dintre întrebările contestate, asupra celorlalte întrebări, comisia respingând contestaţia formulată. Analizând apoi în detaliu, restul întrebărilor contestate, curtea de apel a constatat că nemulţumirile reclamantului sunt neîntemeiate.
Instanţa de fond a respins şi susţinerile reclamantului, în sensul nemotivării soluţiei la contestaţie de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor, reţinând că pe de o parte, Regulamentul nu prevedea o asemenea obligativitate, iar pe de altă parte, întrucât Comisia a argumentat soluţiile de admitere - pentru soluţia de respingere consecinţa fiind aceea că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate şi veridicitate a întrebărilor şi răspunsurilor.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul C.A.B., a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului său, reclamantul a susţinut în esenţă, faptul că hotărârea a fost dată cu greşita aplicare şi interpretare a legii, respectiv a dispoziţiilor Codului civil şi a Codului de procedură civilă şi că, în mod greşit instanţa de fond a păstrat punctajul anterior, de 77 de puncte, consemnat în rezultatele afişate în urma soluţionării contestaţiilor iar nu cel de 78 de puncte, ce ar fi rezultat din grila rezolvată, şi deşi acest lucru ar fi putut fi constatat din proba cu înscrisuri solicitată prin cererea de chemare în judecată, instanţa nu a dispus nicio verificare în acest sens.
Examinând recursul declarat, în raport cu motivele de nelegalitate invocate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
Din analiza cererii de recurs, reiese faptul că în cauză, recurentul a înţeles să conteste, în esenţă, modul în care instanţa de fond a interpretat dispoziţiile Codului civil şi a celui de procedură civilă, atunci când a evaluat în cuprinsul sentinţei atacate, corectitudinea formulării întrebărilor din grilă şi a răspunsurilor din barem la proba scrisă susţinută de reclamant la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada 30 august 2007 - 25 septembrie 2007. Totodată, recurentul a contestat şi punctajul pe care instanţa de fond l-ar fi reţinut în considerentele hotărârii sale ca fiind obţinut de el la această probă.
Înalta Curte constată că o analiză a acestor motive de nelegalitate ar presupune de fapt, o analiză a întrebărilor şi răspunsurilor din grila şi baremul de concurs în raport cu dispoziţiile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, analiză ce nu poate face însă, obiectul cauzei de faţă.
O astfel de analiză ar conduce la substituirea instanţei de judecată în rolul şi atribuţiile comisiei de soluţionare a contestaţiilor, situaţie în care, fără îndoială, instanţa ar excede rolului şi competenţelor sale legale.
Prin Regulamentul privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, din 28 iunie 2006 adoptat prin Hotărârea Plenului Consiliului Magistraturii nr. 439/2006, au fost prevăzute în mod expres, atât modalitatea de contestare cât şi competenţele de soluţionare a contestaţiilor în ceea ce priveşte baremul şi rezultatele obţinute de candidaţi la proba teoretică a concursului de admitere la I.N.M.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din acest Regulament, (...) in termen de 24 de ore de la publicare candidaţii pot face contestaţii la barem, care se depun la Institutul Naţional al Magistraturii. Contestaţiile la barem se soluţionează de comisia de contestaţii în cel mult 24 de ore de la expirarea termenului de contestare. Soluţia se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului pentru soluţionarea contestaţiilor. Baremul stabilit în urma soluţionării contestaţiilor se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii şi Institutului Naţional al Magistraturii.
Totodată, potrivit art. 21 alin. (1) şi (3) din acelaşi regulament, candidaţii pot contesta punctajul obţinut la proba eliminatorie. Contestaţia se depune la tribunalul, respectiv parchetul de pe lângă acesta, la care s-au înscris candidaţii, în termen de 3 zile de la data afişării rezultatelor la sediile tribunalelor şi parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se transmit în aceeaşi zi, prin fax, la Institutul Naţional al Magistraturii .... Contestaţiile se soluţionează de către comisia de contestaţii în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1).
Din analiza acestor dispoziţii precum şi faţă de împrejurarea că în Regulament nu este menţionată nicio altă cale de atac împotriva soluţiilor pronunţate de Comisia de contestaţii, rezultă o competenţă exclusivă în favoarea comisiei de contestaţii, atât în ceea ce priveşte contestarea baremului, cât şi în ceea ce priveşte rezultatele obţinute de candidaţi, soluţia acesteia asupra acestor aspecte fiind finală.
Aşa fiind, competenţa instanţei de judecată, în acest litigiu, este circumscrisă în mod exclusiv, evaluării modalităţii în care a fost respectată procedura de examen - astfel cum a fost aceasta aprobată prin regulamentul de concurs - conţinutul ştiinţific al subiectelor şi baremului sau al răspunsurilor date de concurenţi, neputând fi supuse aşadar controlului său jurisdicţional.
Cum în cauză, recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică legată de felul în care a fost respectată procedura de concurs, iar din examinarea sentinţei atacate nu rezultă nici un motiv de nelegalitate de ordine publică, care să poată fi invocat din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul C.A.B., ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A.B. împotriva sentinţei civile nr. 2628 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1875/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1984/2009. Contencios → |
|---|
