ICCJ. Decizia nr. 1627/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1627/2009
Dosar nr. 1485/44/2007
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordinul nr. 668 din 23 mai 2007, ministrul sănătăţii publice a dispus în baza dispoziţiilor Titlului VII – Spitalele, ale art. 178 şi 200 din Legea nr. 95/1996 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi ale capitolului VIII, lit. b) alin. (2) din contractul de management nr. 224 din 14 decembrie 2006, revocarea doctorului M.I.N. din funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă S.P. Focşani, judeţul Vrancea.
În cuprinsul actului administrativ unilateral s-a menţionat şi faptul că începând cu aceeaşi dată, încetează contractul de management încheiat de părţi, conform capitolului VIII, lit. b) „pentru existenţa unei culpe grave în neîndeplinirea obligaţiilor managerului".
Legalitatea ordinului ministerial a fost contestată de M.I.N. prin acţiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2007.
În motivarea acestei acţiuni el a susţinut, în esenţă, că urmare a promovării concursului pentru ocuparea postului de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă S.P. Focşani, a fost numit în această funcţie publică prin Ordinul nr. 1310 din 13 decembrie 2006 emis de M.S.P., iar la data de 14 decembrie 2006 s-a încheiat contractul de management nr. 224 pe o durată de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii sau încetării înainte de termen – ca efect al evaluării anuale efectuată pe baza criteriilor de performanţă (art. III).
La doar două luni după numire însă atitudinea constant abuzivă a ministrului E.N. a început să se materializeze într-o succesiune de ordine nelegale şi contradictorii, deopotrivă determinate de raţiuni politice.
Astfel, a fost emis ordinul nr. 208 din 21 februarie 2007, de revocare a reclamantului din funcţia de manager şi încetarea contractului de management înainte de termen.
Prin sentinţa nr. 3 din 12 martie 2007, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat executarea ordinului până la pronunţarea instanţei de fond, iar ulterior, prin adresa din 4 aprilie 2007 i s-a comunicat refuzul pârâtului de revocare a actului judiciar contestat.
Cu toate acestea, la mai puţin de o săptămână, a fost emis ordinul nr. 509 din 10 aprilie 2007, de numire a reclamantului în funcţia de manager al spitalului judeţean cu începere de la 13 aprilie 2007 până la soluţionarea în fond a litigiului dintre părţi.
Prin ordinul nr. 668 din 23 mai 2007, ministrul a dispus din nou, revocarea reclamantului din funcţia respectivă şi încetarea contractului de management.
În opinia lui M.I.N., actul administrativ este nelegal, deoarece a fost emis în lipsa unei cercetări administrative sau disciplinare prealabile, în cadrul căreia să i se asigure posibilitatea formulării unor explicaţii sau obiecţiuni şi implicit, să i se garanteze dreptul la apărare. De asemenea, este evidentă lipsa oricărei motivări în fapt şi în drept a actului juridic.
Pe de altă parte, ordinul nesocoteşte flagrant prevederile art. 178 şi art. 200 din Legea nr. 95/2006, cărora, încetarea înainte de termen a contractului de management poate avea loc doar în urma evaluării anuale, pe baza criteriilor de performanţă, efectuată de o comisie de evaluare numită în acest scop de către ministru.
În sfârşit, reclamantul a arătat că ordinul contestat se întemeiază pe o clauză contractuală lovită de nulitate absolută (Cap. VIII lit. b) teza a 2-a), înserată cu încălcarea legii organice ce reglementează conţinutul contractului de management (Legea nr. 95/2006).
Prin sentinţa nr. 30/F din 4 martie 2008, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicţional, ca nelegal.
Totodată, a obligat pe pârâtul M.S.P. să plătească reclamantului, drepturile salariale aferente funcţiei de care acesta a fost lipsit pe intervalul cuprins între data de 23 mai 2007 şi data de 8 noiembrie 2007.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune întrucât nu există nici un act normativ care să permită M.S.P. să elibereze din funcţie un membru al Consiliului director. Că, în realitate, ordinul de eliberare din funcţie reprezintă o sancţiune disciplinară şi prin urmare, îi sunt aplicabile normele generale privitoare la forma şi conţinutul actului de sancţionare disciplinară.
S-a mai apreciat că din moment ce Legea specială nr. 95/2006 nu conţine norme care să stabilească acele condiţii, sunt incidente în cauză normele generale ale legislaţiei muncii, conform art. 117 din Legea nr. 188/1999.
În fine, curtea de apel a considerat că, problema nemotivării în fapt şi în drept a ordinului sancţionator are legătură cu forma şi conţinutul acestui act juridic.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul M.S.P.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea reclamantului, luând în considerare doar aspecte ce ţin de forma actului administrativ şi fără a examina fondul litigiului.
În opinia sa, nu se poate pune în discuţie legalitatea emiterii ordinului şi pe de altă parte, s-a ignorat împrejurarea că încheierea contractului de management s-a realizat cu M.S.P., singurul în măsură a dispune încetarea contractului.
S-a susţinut de asemenea, că în mod eronat instanţa a făcut aplicaţiunea unor dispoziţii C. muncii, deoarece contractul de management este reglementat de dispoziţiile Legii nr. 95/2006 şi ale Ordinului M.S.P. nr. 922/2006.
Cu privire la pretinsa nemotivare a ordinului, argumentaţia instanţei este contrazisă de conţinutul actului, care face trimitere la faptele consemnate în raportul de control însuşit de organul emitent.
Recurentul a invocat şi omisiunea instanţei de a analiza apărarea sa conform căreia, reclamantul a lucrat în spital în perioada 23 mai 2007 – 8 noiembrie 2007, astfel încât, el este îndreptăţit doar la plata diferenţei de drepturi salariale şi oricum, în raport de suspendarea executării ordinului, nu se justifică plata până la data de 8 noiembrie 2007.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a actelor şi lucrărilor din dosar revocarea reclamantului din funcţia de manager al Spitalului Judeţean de Urgenţă S.P. Focşani s-a dispus în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII Spitalele, art. 178 şi art. 200 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în capitolul VIII, lit. b), alin. (2) din contractul de management nr. 224 din 14 decembrie 2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 178 din legea menţionată mai sus şi cele cuprinse în art. III pct. 2 din contract, contractul de management poate înceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuată pe baza criteriilor de performanţă stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii publice, evaluarea fiind dată în competenţa exclusivă a comisiilor de evaluare special numite în acest sens.
Potrivit dispoziţiilor art. 200 alin. (3), din lege, la propunerea comisiei prevăzute la alin. (1), managerul şi consiliile facultative pot fi revocaţi prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Rezultă deci fără echivoc că în speţă, emiterea ordinului nr. 668 din 23 mai 2007 de către ministrul sănătăţii a determinat încetarea contractului de management încheiat de părţi, prematur, adică după numai 5 luni de la încheierea sa şi la doar o lună şi 13 zile de la ultima numire în funcţie a reclamantului, în lipsa evaluării anuale cerută în mod expres de lege.
Mai mult, măsura respectivă nu se fundamentează pe o propunere a organului competent şi anume a comisiei de evaluare special constituită.
Cât priveşte incidenţa în cauză a unor norme generale cuprinse în C. muncii şi a prevederilor art. 117 din statutul funcţionarilor publici, critica formulată de recurent se vădeşte nefondată deoarece, în lipsa unor norme speciale, cu caracter derogator care să stabilească condiţiile de conţinut şi de formă ale actului sancţionator, de revocare din funcţie a managerului, devin aplicabile normele dreptului comun, conţinute în C. muncii (art. 268 alin. (2)).
Prima instanţă a reţinut în mod judicios că în realitate, ordinul revocator reprezentă o sancţiune disciplinară, devreme de s-a întemeiat pe constatările menţionate în raportul de control nr. EN 4188/20 aprilie 2007 aprobat de conducerea M.S.P., privind pretinse nereguli grave în activitatea profesională a reclamantului.
Ori, potrivit art. 268 alin. (2) C. muncii, lipsa menţiunilor obligatorii, referitoare la descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui în cauză, temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea, termenul de contestare a acesteia şi instanţa competentă, este sancţionată cu nulitatea actului de sancţionare.
Prin urmare, având în vedere calitatea de funcţionar public a reclamantului, numit iniţial în funcţia de manager prin ordinul nr. 1310 din 13 decembrie 2006 emis de pârât, este evident că în cauză îşi găsesc incidenţa prevederile art. 117 din Legea nr. 188/1999, care face trimitere expresă la normele generale ale legislaţiei muncii şi cu care ele se completează.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a stabilit, pe baza probelor administrate că actul de revocare din funcţia de manager a reclamantului nu întruneşte condiţiile de conţinut şi de formă prevăzute de lege pentru validitatea unui asemenea act.
În sfârşit, contrar susţinerii recurentului din motivele de recurs, din actele şi lucrările dosarului curţii de apel rezultă că dr. M.I.N. a fost lipsit în mod nelegal de drepturile salariale aferente funcţiei, din momentul emiterii actului administrativ – 23 mai 2007 şi până la data emiterii ordinului nr. 1434, de reintegrare în funcţie, respectiv 8 noiembrie 2007.
Raportat la această împrejurare, nu are relevanţă în cauză data de 25 octombrie 2007, la care aceeaşi curte de apel a pronunţat sentinţa civilă nr. 2613, de suspendare a aplicării ordinului, în condiţiile în care nu de la data menţionată reclamantul a fost reintegrat în funcţia de manager al Spitalului Judeţean S.P. Focşani.
În consecinţă şi în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
În baza dispoziţiilor art. 274 din acelaşi cod, recurentul va fi obligat să plătească intimatului M.I.N., suma de 2200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaţial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.S. împotriva sentinţei civile nr. 30/F din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă pe recurent să plătească intimatului suma de 2200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1623/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1628/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
