ICCJ. Decizia nr. 2055/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2055/2009
Dosar nr. 772/1/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 octombrie 2007, reclamanta B.D.A.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, anularea Hotărârii Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor nr. 64 din 5 octombrie 2007, anularea Hotărârii nr. 1437365 din 7 august 2007 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani şi anularea deciziei de imputare nr. 1436117 din 6 iunie 2007 a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia de imputare sus menţionată a fost obligată la plata sumei de 2227 RON reprezentând „contravaloarea drepturilor salariale, precum şi celelalte drepturi materiale şi băneşti efectiv primite pe perioada cursului de iniţiere şi formare în carieră la Şcoala de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră Iaşi în perioada 19 septembrie 2005 16 decembrie 2005". A mai menţionat că a îndeplinit funcţia de agent operativ la Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani, în cadrul SPF Rădăuţi-Prut iar la 1 aprilie 2007 a încetat toate raporturile de muncă cu Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani prin demisie şi trecerea în rezervă.
De asemenea a precizat că în data de 15 septembrie 2005 a semnat angajamentul nr. 335862/8 prin care se obliga ca, în situaţia în care nu absolvă cursul de iniţiere sau nu desfăşoară activitate 5 ani în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, să plătească cheltuielile de întreţinere suportate de minister pentru perioada şcolarizării.
Reclamanta a apreciat că cercetarea administrativă s-a efectuat cu încălcarea dreptului la apărare; că s-a stabilit ca bază legală a răspunderii materiale Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1122/2006 iar în adresa nr. 1436963 din 17 iulie 2007 se precizează că răspunderea materială se întemeiază pe art. 51 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, lege care nu se aplică în acest caz; că Decizia nu conţine calculul detaliat al sumei care i se impută; că nu se explică în mod clar ce anume i se impută, deoarece suma de 2227 lei reprezintă contravaloarea fie „a drepturilor salariale, precum şi celelalte drepturi materiale şi băneşti efectiv primite pe perioada cursului de iniţiere şi formare în carieră la Şcoala de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră laşi în perioada 19 septembrie 2005 - 16 decembrie 2005", fie drepturi primite pe perioada cursurilor reprezentând cheltuieli de întreţinere efectuate de Ministerul Administraţiei şi Internelor pe timpul cât a fost şcolarizată; că Decizia de impunere s-a întocmit în baza procesului - verbal nr. 1435902 din 28 mai 2007 ca urmare a cercetării administrative efectuată pentru nerespectarea „angajamentului semnat conform art. 22 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1122 din 5 ianuarie 2006" cu toate că nu cunoaşte conţinutul acestui un act normativ deoarece nu este un act public şi nu a semnat nici un angajament sub incidenţa acestui ordin; că, în conţinutul angajamentului nr. 335862/8 semnat de petentă în data de 15 septembrie 2005 nu se specifică în baza cărui act normativ a fost emis; că nu s-a respectat modul de comunicare a deciziei de imputare mai sus-menţionată.
Prin sentinţa nr. 28 din 11 februarie 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că nemenţionarea în cuprinsul deciziei de imputare a datei producerii prejudiciului, nu este un element prevăzut expres în OG nr. 121/2008, astfel încât menţionarea sa în instrucţiunile de aplicare nu poate avea decât caracterul unei nulităţi virtuale şi în consecinţă, în aplicarea regulilor generale ale nulităţii, petentul trebuie să dovedească vătămarea suferită prin neindicarea acestui element, probă care nu a fost făcută în cauză.
Instanţa de fond a mai constatat că reclamanta a fost chemată la sediul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani pentru a formula explicaţii scrise şi a-şi motiva susţinerile în vederea finalizării cercetării administrative iar în situaţia în care nu se poate prezenta poate trimite în scris până la data de 28 mai 2007 răspunsul la nota de întrebări.
Referitor la temeiul legal al răspunderii, instanţa de fond a apreciat că acesta îl reprezintă Ordonanţa nr. 121/1998, act normativ indicat în Decizia de imputare, menţionarea Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1122 din 5 ianuarie 2006 fiind determinată de aplicarea acestuia în ce priveşte procedura angajării răspunderii, astfel încât, deşi reală, susţinerea petentei, conform căreia angajamentul de plată nu a putut fi semnat în baza ordinului menţionat, nu conduce la nulitatea deciziei.
În fine, instanţa de fond a constatat că modul de comunicare a deciziei imputare, nu poate duce la nulitate virtuală, singura vătămare constând în respingerea contestaţiei ca tardiv formulată, lucru care nu s-a întâmplat în cauză.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta B.A.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că a fost chemată la sediul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani pentru a formula explicaţii scrise şi pentru a-şi motiva susţinerile în vederea finalizării cercetării administrative în data de 18 mai 2007 orele 13.00 prin adresa nr. 1435766 din 15 mai 2007, dar această adresă nu a primit-o, astfel că procedura de citare nu a fost îndeplinită.
Recurenta a considerat că nu poate fi acuzată de sustragere de la cercetarea administrativă deoarece nu cunoştea datele la care ar fi trebuit să se prezinte, care este perioada de efectuare a cercetării administrative; că adresa din 18 mai 2007 a ridicat-o în termenul legal de 10 zile, în caz contrar Poşta Română ar fi returnat trimiterea. Mai mult, în data de 01 iunie 2007 a depus la sediul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani o sesizare în conţinutul căreia aducea la cunoştinţă faptul că a primit cu întârziere adresa din 18 mai 2007, că nu a primit adresa din 15 mai 2007 şi a solicitat să fie chemată în vederea prezentării probelor.
Recurenta a arătat că instanţa nu a solicitat IMI nr. 830 din 1999, care constituie Metodologia de aplicare a OG nr. 121 din 1998, instrucţiuni care prevăd clar situaţia în care se adresează o notă de întrebări. Adresa nr. 1435766 din 18 mai 2007 nu poate avea rolul de citaţie şi de notă cu întrebări în acelaşi timp, deoarece nota cu întrebări se adresează în situaţia în care membrii comisiei de cercetare administrativă au dovada clară a refuzului prezentării în urma citării. În plus „nota cu întrebări", este formată din două afirmaţii cu caracter general.
Se mai menţionează că în faţa Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative reclamantei nu i s-a luat o declaraţie şi nu a putut să-şi prezinte probele prin care dovedea că nu s-a respectat procedura de cercetare administrativă şi nu a avut posibilitatea de a vedea baza de calcul.
Prin Decizia nr. 2901/17 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul a fost respins ca nefondat.
Înalta Curte a reţinut următoarele.
Recurenta a deţinut gradul profesional de agent de poliţie în funcţia de agent IV din cadrul Compartimentului Ture serviciu al S.P.F. Rădăuţi Prut - Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani; a fost numită în funcţie la data de 15 septembrie 2005 prin Dispoziţia şefului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani nr. S 295662 din 19 septembrie 2005, în urma concursului organizat în perioada 24 - 26 august 2005, iar ulterior si-a prezentat demisia din funcţia deţinută prin raportul personal nr. 1434666 din 30 martie 2006, aprobat de şeful Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani. În această perioadă nu a desfăşurat activitate în cadrul SPF Rădăuţi Prut, ci a urmat primul modul al cursului de iniţiere în carieră la Şcoala de Formare Iniţială şi Continuă a Personalului Poliţiei de Frontieră Iaşi (19 septembrie 2005-16 decembrie 2005), după această perioada urmând să desfăşoare stagiul de practicăla SPF Rădăuţi Prut, conform dispoziţiei şefului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani nr. S293970 din 28 decembrie 2005. În perioada 23 decembrie - 31 decembrie 2005 a beneficiat de concediu de odihnă aferent anului 2005, iar din 01 ianuarie 2006 a beneficiat succesiv de concediu de maternitate şi concediu pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, până la data încetării raporturilor de serviciu, prin demisie, din data de 01 aprilie 2007, perioadă în care a beneficiat de toate drepturile salariale prevăzute de lege.
În baza Dispoziţiei şefului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Botoşani nr. S 1272657 din 30 martie 2007 cu data de 01 aprilie 2007, agentului de poliţie B.D.A.M. i-au încetat raporturile de serviciu prin demisie conform art. 69 lit. f) din Legea 360/2002 privind statutul poliţistului, fără drept de pensie. Cu aceeaşi dată i s-a echivalat gradul profesional cu gradul militar de sergent major în rezervă, cu specialitatea „poliţie de frontieră".
Ca urmare a demisei şi a angajamentului semnat în data de 15 septembrie 2005 înregistrat sub nr. 335862/8 din 15 septembrie 2005, prin care se obligă ca după absolvirea cursurilor de formare şi iniţiere în carieră să îndeplinească serviciul timp de 5 ani în unităţile şi garnizoanele unde va fi încadrată sau mutată, în raport cu nevoile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, s-a dispus efectuarea unei cercetări administrative prin care să se stabilească paguba produsă în dauna Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ca urmare a nerespectării angajamentului.
În urma cercetării administrative s-a stabilit în sarcina recurentei o imputaţie în sumă de 2227 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor salariale şi a celorlalte drepturi materiale şi băneşti efectiv primite pe perioada cursului de iniţiere şi formare în carieră, proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 5 ani.
S-a constatat că în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut că, şi în condiţiile în care recurenta nu s-a prezentat în faţa comisiei de cercetare administrativă, dreptul său la apărare nu a fost încălcat, aceasta având posibilitatea de a-şi apăra poziţia în faţa comisiei de soluţionare a contestaţiei, comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi a instanţei de judecată.
Curtea a reţinut că din actele dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că reclamanta s-a obligat prin angajamentul nr. 335862/8 din data de 15 septembrie 2005 să desfăşoare activitate în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative o perioada de 5 ani de la data absolvirii cursului de iniţiere în carieră, în funcţie de nevoile ministerului, în caz contrar obligându-se să restituie contravaloarea cheltuielilor de întreţinere efectuate pe timpul şcolarizării.
Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1122/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate, prevede la art. 3 alin. (1) lit. c): "Prin cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării, ce urmează a fi recuperate, se înţeleg; c) cheltuieli efectuate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul dus şi întors în timpul vacanţelor şi alte drepturi, pentru elevii şcolilor de formare a agenţilor de politie şi absolvenţii acestora care nu respectă angajamentele semnate în baza prevederilor Legii 360/2002." La nota de subsol 1 se precizează: "Prin alte drepturi se înţeleg sumele efectiv primite reprezentând drepturi salariale."
Cu privire la susţinerea reclamantei potrivit căreia Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1122/2006 nu-i este opozabil, Înalta Curte a apreciat ca fiind neîntemeiată, deoarece actul normativ menţionat a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2006, iar data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantei este 1 aprilie 2007, rezultând astfel că data trecerii în rezervă prin raportare la data intrării în vigoare a acestui act normativ face aplicabile dispoziţiile Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1122/2006 prin prisma faptului că cercetarea administrativă se execută pe baza actelor normative aflate în vigoare la data producerii pagubei.
Susţinerea reclamantei, potrivit căreia aceasta nu a fost chemată şi ascultată de comisia de cercetare administrativă, şi astfel s-a aflat în imposibilitatea de a se apăra, nu este de natură să o exonereze de angajarea răspunderii materiale.
Reclamantei nu i-au fost încălcate drepturile de a se folosi de căile de atac jurisdicţional-administrative şi totodată aceasta a avut posibilitatea de a prezenta în conţinutul acestor căi de atac eventualele obiecţiuni.
Vinovăţia reclamantei constă tocmai în încălcarea angajamentului nr. 335862/8 din 15 septembrie 2005 în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 22 şi art. 23 din Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 1122/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecţionare, stagii de practică, în ţară şi străinătate şi modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu-şi respectă angajamentele încheiate, act normativ emis în aplicarea OUG nr. 121/1998.
Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
La data de 27 ianuarie 2009 reclamanta a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 2901 din 17 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 318 C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs nu a cercetat unele din motivele de recurs, respectiv cele întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Contestatoarea a reluat parţial motivarea în fapt din cererea de recurs, pe care a îmbogăţit-o cu mult mai multe argumente.
În cuprinsul contestaţiei în anulare contestatoarea critică modul de stabilire a sumei pe care o are de achitat fiind nemulţumită de acest aspect.
Verificând cauza în funcţie de contestaţia formulată, Înalta Curte constată că cererea nu este întemeiată.
Instanţa de recurs a analizat toate apărările recurentei, a răspuns susţinerilor sale printr-o amplă motivare apreciind că sentinţa şi Decizia de imputare sunt corecte. Referirile recurentei la baza de calcul a sumei imputate nu sunt structurate într-un motiv de recurs şi nici petenta nu a formulat o susţinere certă cu privire la acest aspect, astfel încât nu se poate imputa instanţei de recurs că nu ar fi analizat unul din motivele din cererea de recurs a reclamantei.
Se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Instanţa de recurs a verificat argumentele recurentei şi pentru aspectele asemănătoare a sistematizat motivele invocate de parte având în vedere că nu orice argument invocat poate constitui un motiv de recurs în sensul dispoziţiilor art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În realitate, contestaţia reclamantei reprezintă un nou recurs fiind nemulţumită de această dată de modul de calcul al sumei imputate, situaţie inadmisibilă în contextul codului de procedură civilă, recursul la recurs nefiind posibil.
Pentru considerentele expuse contestaţia în anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de B.A.M., împotriva deciziei nr. 2901 din 17 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2047/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2061/2009. Contencios → |
|---|
