ICCJ. Decizia nr. 2105/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2105/2009
Dosar nr. 4219/59/200.
Şedinţa publică din 9 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2006 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamanţii F.P.N. şi T.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Timiş, A.F.P. Lugoj şi L.G., anularea ca nelegal a concursului din 20 septembrie 2002 la care au participat şi, prin care, contrat Legii nr. 188/1999 a fost admis ca director pârâtul L.G., şi anularea ca nelegal a Ordinului Ministrului Finanţelor nr. 1492din 7 august 2001 de numire ca director a pârâtului L.G.. Totodată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata a câte 10 miliarde (ROL) daune morale.
La termenul de judecată din 20 septembrie 2006 reclamanţii au formulat o precizare prin care şi-au extins acţiunea şi cu privire la pârâţii A.N.F.P. şi J.B., preşedintele A.N.A.F., pentru pretinsa lipsă de verificare a îndeplinirii condiţiilor legale la momentul desfăşurării concursului contestat, solicitându-se obligarea şi a acestor doi pârâţi la plata de daune morale.
Totodată, la data de 13 decembrie 2007, reclamantul F.P.N. a depus o cerere de completare, chemând în judecată şi pe pârâţii G.G., N.I., S.S.M., M.G., J.I.
Reclamanţii au arătat că acest concurs nu a fost făcut public, iar la proba scrisă a fost admis să concureze şi L.G., contrar măsurilor luate prin Nota nr. 211939 din 8 mai 2001.
Au mai precizat reclamanţii că numai pentru aceştia nu s-au afişat rezultatele la proba scrisă, fiind înştiinţaţi în sensul că urmează a fi afişate ulterior, la data de 23 septembrie 2002, ora 1400.
S-a apreciat că Ordinul MFP nr. 1492/2001 a fost produs prin corupţie şi este ilegal, iar că, dacă prepuşii pârâtului Ministerului Finanţelor Publice nu ar fi reţinut cu viclenie Nota/ Raportul D.G.C.A.L nr. 410160 din 18 februarie 2002 referitor la nelegalitatea ordinului, ar fi contestat admiterea lui L.G. la concursul organizat la data de 20 septembrie 2002, întrucât din acest act rezultă participarea pârâtului la concurs contrar măsurilor aprobate de Ministerul Finanţelor Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 175 din 21 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia netimbrării acţiunii formulate, excepţie invocată de pârâta A.F.P. Lugoj. Totodată, instanţa a admis excepţiile autorităţii de lucru judecat şi tardivităţii acţiunii invocate de aceeaşi pârâtă, respingând în consecinţă acţiunea formulată.
S-a reţinut că la dosarul cauzei există dovezile care atestă că reclamanţii şi-au îndeplinit obligaţia legală de timbrare.
În ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii s-a constat că:
- modul de organizare şi desfăşurare a concursului, precum şi rezultatul obţinut au fost cunoscute de reclamantul F.P.N. imediat după acest moment;
- tocmai pentru că a fost nemulţumit de răspunsul comunicat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reclamantul a formulat contestaţie, acţiunea sa fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 462 din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, hotărâre irevocabilă.
- reclamantul F.P.N. cunoştea modul de soluţionare a contestaţiei sale formulate împotriva concursului din data de 20 septembrie 2002, actele legate de îndeplinirea acestor proceduri fiind depuse în dosarul soluţionat de instanţă.
În atare condiţii, prima instanţă a apreciat fondată excepţia tardivităţii acţiunii, întrucât reclamantului F.P.N. i s-a comunicat rezultatul dat la contestaţia formulată la data de 4 octombrie 2002, acesta având posibilitatea de a promova acţiune în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la comunicarea acestui rezultat.
Relativ la reclamantul T.C., prima instanţă a reţinut că acesta nu a administrat probe din care să rezulte că a formulat măcar contestaţie împotriva concursului al cărui rezultat l-a cunoscut, astfel încât cererea sa apare ca fiind tardivă.
S-a mai constat că prin sentinţa nr. 229 din 29 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul F.P.N. pentru constatarea nulităţii mai multor acte, printre care şi Ordinul nr. 1492/2001, reţinându-se existenţa autorităţii de lucru judecat.
Împotriva soluţiei au formulat recurs reclamanţii F.P.N. şi T.C. care au invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 3, 5, 6 şi 7 C. proc. civ., dar au formulat critici prin care, în esenţă, au susţinut că instanţa de fond a judecat în mod greşit acţiunea pe excepţia de tardivitate, fără a cerceta fondul cauzei şi a administra probele cu înscrisuri care au fost reţinute în mod abuziv de către Parchet.
Au mai susţinut, în esenţă că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de ordine publică, pricina fiind soluţionată de un judecător de la Secţia civilă a Curţii de Apel Timişoara, iar nu de Secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu toate că este vorba de un litigiu de contencios administrativ.
Intimaţii A.F.P. Lugoj, D.G.F.P. Timiş, A.N.F.P. şi G.G. au formulat întâmpinări prin care au cerut respingerea recursului şi au susţinut, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.
În cauză a fost depusă şi o cerere de intervenţie în interesul recurenţilor-reclamanţi, formulată de către P.P.P., care nu a fost încuviinţată în principiu, acesta nefiind în măsură să justifice un interes legitim pentru a interveni în această cauză, aşa cum cer dispoziţiile art. 49 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este neîntemeiat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, obiectul acţiunii îl formează cererea de anulare a Concursului organizat la 20 septembrie 2002 şi de anulare a Ordinului nr. 1492 din 7 august 2001 emis de ministrul Finanţelor Publice, acţiunea fiind adresată instanţei de contencios administrativ la data de 27 iunie 2006.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Concursului din 20 septembrie 2002, instanţa de fond a reţinut în mod legal temeinicia excepţiei tardivităţii acţiunii, deoarece recurentul-reclamant F.P.N. a primit adresa nr. 473364 din 4 octombrie 2002, ca răspuns la contestaţia formulată împotriva acelui concurs, iar recurentul-reclamant T.C., care participase la acelaşi concurs, nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că ar fi contestat concursul respectiv.
Referitor la recurentul-reclamant T.C., instanţa de recurs reţine că instanţa de fond a reţinut în mod legal şi tardivitatea capătului de acţiune vizând anularea Ordinului nr. 1492 din 7 august 2001.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 1492 din 7 august 2001 formulat de recurentul-reclamant F.P.N., rezultă că anularea acestui ordin a formulat şi obiectul dosarului nr. 6267/CA/2004 al Curţii de Apel Timişoara, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 47 din 17 februarie 2005, irevocabilă prin Decizia nr. 2401 din 22 iunie 2006 a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că, în mod legal, instanţa de fond a reţinut temeinicia excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Or, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond era obligată să se pronunţe mai întâi asupra acestor excepţii, fiind vorba de excepţii de procedură şi de fond care făceau de prisos cercetarea fondului cauzei, astfel încât criticile formulate în legătură cu nejudecarea cauzei pe fond sunt neîntemeiate, Curtea de apel soluţionând cauza ca urmare a admiterii excepţiilor respective.
Neîntemeiată este şi critica potrivit căreia hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale vizând competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ.
Astfel, este necontestat că litigiul a fost judecat potrivit dispoziţiilor legale privind contenciosul administrativ, de către Secţia de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Timişoara, iar faptul că judecătorul cauzei a fost desemnat dintre judecătorii Secţiei civile a aceleiaşi curţi, ca urmare a incompatibilităţii, recuzării sau abţinerii judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, este o măsură organizatorică a activităţii instanţei, dispusă de conducerea acesteia, tocmai în vederea respectării competenţei secţiilor instanţei.
În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, rezultă că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul formulat să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P.N. şi T.C. împotriva sentinţei civile nr. 175 din 21 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2104/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2107/2009. Contencios ŞI FISCA. → |
|---|
