ICCJ. Decizia nr. 2117/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2117/2009
Dosar nr. 633/33/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiuni.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC R.M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.F., anularea Ordinului nr. 2347/2007, respective a art. 5 din acest act, ce statuează că prevederile se aplică începând cu situaţiile financiare ale exerciţiului financiar 2007.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că orice act normativ trebuie să dispună pentru viitor, iar prin dispoziţiile atacate ce prevăd aplicarea actului exerciţiului financiar 2007 se încalcă grav principiul neretroactivităţii legii, cu consecinţe în ceea ce priveşte securitatea raporturilor juridice.
Astfel, societăţii i se creează grave prejudicii dat fiind faptul că, anterior emiterii ordinului, a efectuat o operaţiune de tipul celor vizate de art. 1 pct. 16 al acestui ordin, iar aplicarea prevederilor retroactiv pe exerciţiul financiar 2007 atrage obligaţia de plată a unui impozit mai mare.
A apreciat reclamanta că prevederea atacată este contrară şi Legii nr. 82/1991, nelegalitatea ordinului fiind evidentă dacă se au în vedere dispoziţiile art. 78 din Constituţia României şi cele ale art. 15 alin. 2 şi art. 16 alin. (2) din legea fundamentală.
3. Apărările invocate de pârât prin întâmpinare
Pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii în condiţiile admiterii excepţie lipsei de interes raportat la împrejurarea că se solicită anularea întregului ordin, pe fondul cauzei, solicitându-se respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că prin ordinul atacat s-au completat reglementări contabile, pe considerentul că s-au modificat unele prevederi legale din domeniul financiar - contabil, iar cele statuate de ordin sunt expresia conformizării reglementărilor contabile interne cu obiectivele europene.
Pe de altă parte, a mai precizat pârâtul, prevederile ordinului se aplică pentru câştigurile şi pierderile legate de tranzacţionarea acţiunilor propriiale acţionarilor, asociaţilor,iar nu în cazul tranzacţiei acţiunilor ce constituie investiţii financiare pe termen lung cum este cazul reclamantei.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 561/2008 din 23 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respinsă excepţia lipsei de interes invocată de pârât, pe fondul cauzei, fiind admisă acţiunea formulată. Totodată, instanţa a dispus anularea parţială a Ordinului nr. 2374/2007 respectiv a art. V.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
S-a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, că în raport cu scopul avut în vedere de reclamantă şi anume, acela al înlăturării efectelor şi consecinţelor unui act în privinţa unor fapte şi operaţiuni efectuate anterior intrării în vigoare a actului administrativ, nu se poate reţine că interesul acesteia nu este legitim, actual şi direct.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că susţinerea reclamantei este întemeiată, întrucât legea şi ordinele sau actele administrative date în executarea acesteia dispun doar pentru viitor, or, operaţiunile înregistrate, inclusiv faptele, actele juridice în baza cărora s-au efectuat operaţiuni contabile, efectele acestora s-au produs în anul 2007, fiind deci situaţii anterioare ordinului modificator publicat în anul 2008.
6. recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Public.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că, începând cu anul 2007, când România a intrat în Uniunea Europeană dacă prevederea legală internă nu este de acord cu cea europeană se aplică aceasta din urmă în conformitate cu cerinţele art. 148 alin. (2) din Constituţia României revizuită.
6.2. De asemenea, instanţa de fond nu a ţinut seama că ordinul atacat se aplică pentru câştigurile sau pierderile legate de tranzacţionarea acţiunilor proprii ale acţionarilor, asociaţilor.
În cazul tranzacţionării acţiunilor sau titlurilor de participare care constituie investiţii financiare pe termen lung, cum este cazul reclamantei - intimate, se aplică prevederile Codului fiscal.
6.3. În mod greşit a reţinut instanţa de fond că prevederile ordinului retroactivează, deoarece acestea nu adaugă cu nimic la dispoziţiile legale existente în vigoare, ci vin doar să le expliciteze şi să lămurească contribuabilii asupra modului cum trebuie să-şi completeze situaţiile financiare (bilanţul) ale anului 2007 cu termen de depunere 150 zile după 30 decembrie 2007.
7. Apărările formulate de intimata SC R.M. SA prin întâmpinarea depusă la dosar
Intimata susţine respingerea recursului ca nefondat, ca urmare a faptului că forţa obligatorie a actului normativ atacat devine efectivă doar după data publicării acesteia în M. Of. al României, respectiv 14 ianuarie 2008.
Chiar dacă s-ar considera că actul administrativ atacat ar deţine doar rolul de armonizare a legislaţiei interne cu legislaţia europeană, această împrejurare nu este de natură a justifica încălcarea evidentă a condiţiei neretroactivităţii actelor normative.
Este nereală afirmaţia recurentului că prevederile ordinului atacat vizează doar modul de completare a bilanţului contabil care se poate întocmi doar după data de 30 decembrie, iar nu evidenţele contabile conduse până la acea dată.
O asemenea abordare nu poate fi primită întrucât se ignoră relaţia necesară şi determinantă dintre evidenţele contabile şi înscrierile efectuate în cuprinsul bilanţului contabil.
Ordinul atacat nu explică care este situaţia contribuabililor care au depus bilanţul contabil până la 14 ianuarie 2008.
Recurentul formulează o distincţie artificială şi nejustificată între pierderea şi câştigul generat de tranzacţionarea acţiunilor proprii ale acţionarilor, asociaţilor şi pierderea ori câştigul generat de tranzacţionarea acţiunilor şi titlurilor de participare ale unei persoane juridice.
II. Considerentele instanţei de recur.
1. Recursul este fondat
2. În ceea ce priveşte aplicarea cu prioritate a reglementărilor comunitare, conform art. 148 alin. (2) din Constituţie.
Atât în preambulul ordinului atacat cât şi în cuprinsul acestuia se fac referiri la necesitatea armonizării legislaţiei române cu anumite Directive europene.
Se înţelege astfel că, directivele menţionate au fost transpuse în dreptul intern, prin intermediul actelor administrative normative în discuţie.
Totuşi, transpunerea unei directive în dreptul intern, nu dă dreptul autorităţii emitente a unui act administrativ normativ să prevadă reglementări ce încalcă principiul neretroactivităţii.
Întârzierea transpunerii directivei în dreptul intern, după expirarea termenului stabilit, duce la răspunderea statului respectiv şi nu la emiterea unor norme cu caracter retroactiv.
În speţă, nu s-a pus problema emiterii actului intern cu întârziere, iar motivele de recurs formulate pe acest aspect sunt fondate numai în ceea ce priveşte respectarea principiului neretroactivităţii legii române, în ipoteza transpunerii unei directive.
Bineînţeles, în cazul Regulamentelor sau a însuşi Tratatului C.E.E. se aplică un alt raţionament, dat fiind aplicabilitatea imediată, directă şi necondiţionată a acestora.
3. Punctul V al Ordinului atacat¸ arată că „prevederile prezentului ordin se aplică începând cu situaţiile financiare ale exerciţiului financiar 2007".
Situaţiile financiare ale exerciţiului financiar 2007 se depun după data de 31 decembrie 2007, în termen de 150 de zile.
Ordinul nr. 2374/2007 a fost publicat în M. Of. al României în data de 14 ianuarie 2008, deci după această dată toate situaţiile financiare se completează conform ordinului.
Evident, societăţile care au depus situaţia financiară anterior acestei date, nu li se poate cere să o refacă, în funcţie de prevederile ordinului nr. 2374/2007, deoarece ar însemna o aplicare retroactivă a actului administrativ.
4. Intimata - reclamantă nu a demonstrat diferenţa dintre înscrierile financiare din timpul anului 2007 şi noul model de situaţie financiară.
Ordinul nr. 2374/2007 vorbeşte la pct. 16 de câştigurile sau pierderile legate de tranzacţionarea acţiunilor proprii ale acţionarilor/asociaţilor şi nu de acţiunile sau titlurile de participare care constituie investiţii financiare pe termen lung.
Primele sunt reglementate în cuprinsul ordinului, iar celelalte în cuprinsul Codului fiscal, astfel cum în mod corect a evidenţiat recurentul.
5. Instanţa de fond a făcut o apreciere pur teoretică asupra legăturii dintre înregistrările contabile şi cele ce se evidenţiază în situaţiile financiare, fără a stabili în concret care anume este diferenţa dintre acestea şi ce prejudiciu s-ar putea aduce contribuabililor.
În acţiunea introductivă, reclamanta a nominalizat pct. 16 din ordin referitoare la tranzacţionarea acţiunilor, însă s-a demonstrat că ceea ce a indicat aceasta nu este cuprins în ordin, ci în Codul fiscal, astfel încât orice prejudiciu adus de emiterea ordinului este exclus.
6. Instanţa de fond a apreciat că norma, pentru a produce efecte, ar fi trebuit să fie emisă şi publicată în anul 2007, pentru a se asigura posibilitatea şi accesibilitatea legii ( în sens larg) iar contribuabilii să dispună de informaţiile necesare asupra regulilor ce urmau a se aplica în anul fiscal 2007.
Desigur, aceste principii trebuie respectate în cazul emiterii, oricărui act normativ, nu numai în cazul actelor administrative normative.
Nu trebuie însă să uităm că ordinul atacat este urmare a transpunerii directivelor europene şi că se aplică în anul 2008, într-o perioada de 150 de zile, ceea ce demonstrează că societăţile comerciale au timp suficient la dispoziţie să se informeze şi să se conformeze, mai ales că nu este vorba despre modificarea unor impozite, ci doar despre completarea unor formulare contabile.
7. Faţă de acestea, constatându-se întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa recurată, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.F.P. prin D.G.F.P. a Judeţului Cluj împotriva sentinţei civile nr. 561/2008 din 23 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2084/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2160/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
