ICCJ. Decizia nr. 2160/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2160/2009
Dosar nr. 260/39/2008
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea adresată instanţei de fond.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 24 iulie 2008 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii M.L., M.G. şi M.S., în calitate de moştenitori legali ai defunctului M.M., au formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 2082 din 28 mai 2008 privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, decizie emisă de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, solicitând instanţei ca, prinhotărârea ce o va pronunţa, să dispună modificarea decizieicontestate în sensul majorării cuantumului despăgubirilor.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat, în esenţă, următoarele:
Prin Decizia contestată se acordă autorului lor titlul de despăgubire în cuantum de 6.077,38 lei (RON), valoare stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul nr. 967/CC.
Autorul reclamanţilor – M.M. - a formulat cerere de restituire în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 391 mp situat în Suceava, Str. Grigore Vindereu, fiindu-i restituită în natură doar suprafaţa de 252 mp.
Pentru diferenţa de teren, în suprafaţă de 139 mp, prin dispoziţia nr. 2295 din 10 iunie 2005, primăria municipiului Suceava a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă totală de 117.142.773 lei (ROL).
Ulterior, în baza raportului de evaluare întocmit în dosarul nr. 967/CC, valoarea despăgubirilor a fost stabilită la suma de 6.077,38 lei (RON).
Reclamanţii consideră că despăgubirile acordate sunt net inferioare valorii reale a terenului, deşi în raportul de evaluare se menţionează că „terenul în zonă are o plajă valorică cuprinsă între 75-150 euro/mp", motiv pentru care solicită instanţei să aibă în vedere cuantumul despăgubirilor acordate iniţial de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Statul Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a susţinut că Decizia contestată este legală şi temeinică în raport cu procedura reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 146 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor şi a dispus modificarea Deciziei nr. 2082 din 28 mai 2008 emisă de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor în sensul că se emite titlul de despăgubire pentru valoarea de 16.323 lei (RON) în loc de 6.077,38 lei (RON).
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
- în ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de pârât, Curtea de apel a reţinut că această procedură nu este obligatorie, întrucât în privinţa obţinerii despăgubirilor este urmată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
- Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin Decizia contestată au fost stabilite despăgubiri în favoarea autorului reclamanţilor în cuantum de 6.077,38 lei (RON), având în vedere raportul de expertiză în care se menţionează suma de 1.946 euro (6.435 lei - RON), reprezentând 46 lei (RON)/mp, în considerarea faptului că datorită formei şi suprafeţei (139 mp) terenului, acesta este impracticabil pentru construcţii, fiind în prezent drum public.
A reţinut Curtea de apel că nu este imputabil reclamanţilor faptul că suprafaţa respectivă de teren este în prezent drum public, întrucât s-a ajuns la această situaţie, ca urmare a preluării abuzive a terenului autorului lor, iar principiul restitutio in integrum impune acordarea de despăgubiri în funcţie de valoarea pe care terenul ar fi avut-o dacă ar fi rămas în posesia reclamanţilor şi nu şi-ar fi schimbat configuraţia, destinaţia şi dimensiunile.
Astfel, instanţa a avut în vedere că, potrivit unui raport de expertiză întocmit cu ocazia soluţionării unui dosar civil având ca obiect suprafeţe de teren limitrofe terenului ce face obiectul prezentei cauze, preţul terenului în zonă este de 120 lei (RON)/mp, valoare ce poate fi luată în considerare, întrucât este inferioară limitei minime de 75 euro/mp (262 lei (RON)/mp), menţionate în raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator S.O. în dosarul administrativ al cauzei nr. 967/CC.
Curtea de apel a concluzionat că, în raport cu preţul de 120 lei (RON)/mp, valoarea despăgubirilor aferente suprafeţei de teren în litigiu (139 mp) este de 16.680 lei din care se scade suma de 357,62 lei (RON) primită ca despăgubiri în anul 1967, după cum se precizează în conţinutul deciziei contestate, rezultând în final suma de 16.323 lei (RON).
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei civile nr. 146 din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor considerând-o nelegală şi netemeinică.
- Un prim motiv de recurs vizează greşita soluţionare a excepţiei lipsei plângerii prealabile, excepţie invocată în faţa instanţei de fond.
Instanţa de fond a apreciat că nu se impune parcurgerea procedurii prealabile pentru că cererile se soluţionează cu celeritate, deşi art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede că deciziile se atacă în condiţiile Legii nr. 554/2004.
- Un al doilea motiv de recurs vizează greşita interpretare a cauzei dedusă judecăţii pentru că nu se poate vorbi despre repunerea în situaţia anterioară decât în cazul în care, în temeiul Legii nr. 10/2001, se restituie în natură imobilele preluate abuziv, ori în cazul reclamanţilor, prin Decizia nr. 2052/2008 a comisiei centrale se emite titlul de despăgubiri.
- se invocă faptul că instanţa de fond a soluţionat cauza în baza unui raport de evaluare întocmit în cadrul unui proces de partaj, dosar ce a avut ca obiect suprafeţe de teren aferente terenului litigios şi nu terenul în cauză, deşi prevederile legale stabilesc obligativitatea efectuării unui raport de evaluare de către un evaluator autorizat desemnat de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
- un astfel de raport a fost efectuat în cauză, a fost comunicat beneficiarilor dar nu s-au formulat obiecţiuni de către reclamanţi, iar acest raport a fost ignorat de instanţa de fond.
Intimatele M.S., M.L. şi M.G. au formulat întâmpinare şi s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor pentru următoarele considerente:
Reclamanţii, au contestat, în faţa instanţei de fond, Decizia nr. 2082/28 mai 2008 a comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor fiind nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor acordate.
Conform prevederilor art. 19 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deciziile adoptate de către comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, iar potrivit art. 19 alin. (2) din acelaşi act normativ valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.
Din interpretarea acestor texte rezultă că, anterior formulării cererii de chemare în judecată, persoanele care se consideră vătămate trebuie să formuleze plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, către autoritatea emitentă. Modul de redactare a prevederilor legale conduce la ideea caracterului obligatoriu al acestei proceduri şi numai după parcurgerea acesteia partea vătămată se poate adresa instanţei de judecată.
Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 partea vătămată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competentă, trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Chiar art. 109 alin. (2) C. proc. civ. dă posibilitatea ca, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Din probele aflate la dosar nu rezultă că reclamanţii ar fi respectat obligaţia parcurgerii procedurii prealabile, iar respectarea acesteia face ca cererea adresată instanţei de fond să fie inadmisibilă.
Nefiind făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, acţiunea reclamanţilor este inadmisibilă iar soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor va fi admis, va fi modificată sentinţa atacată în sensul că va fi admisă excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi va fi respinsă acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă.
Fiind soluţionată cauza pe baza unei excepţii, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Statul Român prin comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 146 din 21 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite excepţia lipsei procedurii administrative prealabile şi, în consecinţă, respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2117/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2196/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
