ICCJ. Decizia nr. 2220/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2220/2009
Dosar nr. 970/1/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 268 din 27 octombrie 2008, pronunţată în rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de B.L.V. în contradictoriu cu A.N.V., având ca obiect anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 emis de pârâtă, a actului administrativ intitulat preaviz emis de A.N.V. sub nr. 63955/41 din 24 noiembrie 2006 şi a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, precum şi anularea Ordinului nr. 10375 din 29 decembrie 2006 emis de pârâtă prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia publică pe care o exercita în cadrul D.R.V. Arad şi a tuturor actelor administrative subsecvente, anularea răspunsului la plângerea prealabilă depusă şi reîncadrarea acesteia pe funcţia publică deţinută anterior emiterii acestui ordin, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri pentru prejudiciile materiale cauzate prin eliberarea sa ilegală din funcţie.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, în esenţă, că prin Ordinul nr. 10375/2006 a fost eliberată din funcţia pe care o deţinea în cadrul D.R.V. Arad. Acest ordin a fost precedat de actul intitulat „preaviz" prin care i s-a făcut cunoscut că începând cu data de 1 ianuarie 2007 postul său va fi desfiinţat. Prin acelaşi preaviz i s-a făcut cunoscut că are posibilitatea să opteze pentru înscrierea la un examen pentru ocuparea unui post vacant similar şi că în ipoteza în care nu optează pentru înscrierea la examen se va proceda la eliberarea sa din funcţia deţinută. Aceste acte sunt nelegale întrucât nu au fost respectate procedurile prevăzute de lege în materia reorganizării activităţii unei instituţii publice.
Prima instanţă a reţinut însă că organizarea examenului de către pârâta A.N.V. s-a realizat în deplină concordanţă cu prevederile art. 843 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată, împrejurare faţă de care cererea reclamantei de anulare a art. 1 alin. (1) şi (2) şi a art. 2 alin. (1) din anexa Ordinului nr. 8829/2006 apare ca nefondată.
Cât priveşte solicitarea reclamantei de anulare a preavizului, Curtea a apreciat că acesta a fost emis în condiţiile art. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, nefiind încălcate nici prevederile alin. (6) al aceluiaşi text, cum a pretins aceasta, întrucât transferul în interesul serviciului se poate realiza doar cu consimţământul funcţionarului public, iar din probatoriul administrat în cauză nu rezultă existenţa unei astfel de cereri din partea sa.
A fost apreciată ca nefondată şi susţinerea reclamantei referitoare la instituirea unei interdicţii cu caracter discriminatoriu, de a ocupa un post vacant de nivel inferior, pentru că însuşi art. 842 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 188/1999 prevede posibilitatea transferului în interesul serviciului sau la cerere, cu obligaţia autorităţii de a pune la dispoziţia funcţionarilor publici funcţii publice vacante, care însă trebuiau să fie corespunzătoare, ceea ce presupune păstrarea tuturor prerogativelor deţinute de un funcţionar public la momentul reorganizării.
Având în vedere legalitatea ordinului contestat şi a actelor subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza lui, faptul că reclamanta nu a adus la cunoştinţă pârâtei propria sa opţiune, s-a concluzionat că acesteia nu i-a fost cauzată vreo vătămare a vreunui drept recunoscut de lege, astfel încât nu este justificată nici cererea de acordare a unor despăgubiri materiale şi morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.L.V., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susţinut că soluţia adoptată de instanţa de fond în rejudecarea cauzei este greşită, întrucât:
1. Preavizul în discuţie îi impunea înscrierea la un examen pentru ocuparea unui post vacant indiferent de numărul candidaţilor pentru acel post; cu încălcarea prevederilor art. 842 alin. (5) şi art. 843 din Legea nr. 188/1999;
2. Decizia de eliberare din funcţie a fost dată cu încălcarea art. 842 alin 6 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu a fost solicitată lista funcţiilor publice vacante de la A.N.F.P., preavizul arătând în mod clar că neînscrierea la examen atrage eliberarea din funcţie, fără să se mai pună problema transferului reclamantei în altă funcţie vacantă;
3. Au fost încălcate prevederile art. 843 din Legea nr. 188/1999, postul ocupat de reclamantă fiind desfiinţat artificial, pentru a fi reînfiinţat sub o altă denumire (dar cu aceleaşi atribuţii), după mai puţin de 6 luni;
4. Ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 nu a fost publicat în M. Of., încălcându-se prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000, care, în opinia recurentei, impune această cerinţă fără a face distincţia între actele normative şi cele cu caracter individual, cum în mod greşit ar fi reţinut instanţa de fond.
De altfel, susţine recurenta, acest ordin are caracter normativ, întrucât se adresează difuz şi impersonal destinatarilor săi, lipsindu-i tocmai trăsătura de bază a unui act cu caracter individual, anume aceea de a se adresa unui subiect determinat.
5. Ordinul ataca nu îndeplineşte condiţiile de validitate şi opozabilitate, întrucât nu a fost publicat şi nu a intrat în vigoare, ceea ce atrage şi nelegalitatea tuturor actelor subsecvente acestuia.
Analizând actele dosarului, hotărârea atacată şi, în mod grupat, criticile recurentei circumscrise, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.
La finele anului 2006 activitatea vamală a trecut printr-un amplu proces de reorganizare, atât la nivelul aparatului central,cât şi al structurilor teritoriale subordonate, proces determinat de factorii obiectivi, respectiv intrarea României în U.E., cu consecinţa desfiinţării frontierelor existente între România şi statele membre ale acesteia şi implicit a birourilor vamale Cenad, Turnu, Nădlac, Vârsand şi Curtici.
În aceste condiţii, prin Ordinele nr. 8790, 8791 din 10 noiembrie 2006 au fost desfiinţate D.R.V. Arad şi Timişoara, iar prin Ordinul nr. 8795/2006 a fost înfiinţată D.R.V. Timişoara, căreia i-au fost sporite atribuţiile, dar şi competenţa teritorială, preluând în subordine birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad.
Noua structură organizatorică a direcţiilor regionale vamale pentru anul 2007 a fost aprobată prin Ordinul nr. 8799/2006, fiind emisă şi lista funcţiilor publice vacante pentru întregul sistem vamal, structurate pe sectoare de activitate, care atestă modificări substanţiale şi în ceea ce priveşte competenţele ce revin funcţionarilor publici în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru fiecare sector de activitate.
Conform art. 9 alin. (1) şi alin. (2) din HG nr. 1552/2006, personalul vamal şi contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră care îşi încetează activitatea începând cu 1 ianuarie 2007, precum şi cel din cadrul direcţiilor regionale vamale şi al birourilor vamale care îşi reduc numărul de posturi ca urmare a reorganizării, va fi numit, pe bază de examen, în funcţiile vacante la data de 1 ianuarie 2007, existente în statele de funcţii ale aparatului central al A.N.V., al direcţiilor regionale vamale şi birourilor vamale.
Acelaşi act normativ dispune, prin art. 9 alin. (3) că examenele pentru numirea în funcţiile publice vacante prevăzute la alin. (1) şi alin.(2) se organizează până la data de 15 decembrie 2006, stabilind, totodată, competenţa vicepreşedintelui A.N.A.F. care conduce A.N.V. de a se emite Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor.
Excepţia de nelegalitate a acestor dispoziţii normative în raport cu prevederile art. 842 din Legea nr. 188/1999, invocată de reclamantă motivat de faptul că ar institui regula examenului pentru orice situaţie, a fost respinsă prin Încheierea din 29 septembrie 2008, devenită irevocabilă.
În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor HG nr. 1522/2006 şi a Ordinului nr. 8829/2006, în conformitate cu prevederile art. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, pârâta a emis preavizul nr. 63955/41 din 24 noiembrie 2006, aducându-i la cunoştinţă reclamantei faptul că postul pe care îl ocupă urmează să se desfiinţeze începând cu data de 1 ianuarie 2007, că are posibilitatea să se înscrie la examen pentru un post similar, lista posturilor vacante fiind afişată la sediul Direcţiei Regionale Vamale sau al biroului vamal şi că, în ipoteza în care nu intenţionează să se înscrie la examen, începând cu data de 1 ianuarie 2007 va intra în vigoare ordinul de eliberare din funcţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 842 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, în cazul prevăzut de alin. (1) lit. b), incident în situaţia reclamantei, dacă în cadrul instituţiei există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţia funcţionarilor publici.
Aceeaşi lege, prin art. 843 alin. (3) instituie în sarcina autorităţii sau instituţiei publice o altă obligaţie, anume aceea a organizării unui examen atunci când există mai mulţi funcţionari publici care au optat pentru aceeaşi funcţie.
Legiuitorul a înţeles, aşadar, să reglementeze două situaţii diferite pentru redistribuirea funcţionarilor publici în noile funcţii publice,sau după caz, în noile compartimente, în caz de reorganizare, anume situaţia în care există posturi vacante pentru care numărul solicitărilor nu depăşeşte numărul posturilor existente şi cea în care acest număr este mai mare decât cel al posturilor vacante, în raport de acest criteriu instituţia publică având îndatorirea de a face aplicabilitatea dispoziţiilor art. 842 alin. (5) sau a art. 843 alin. (3) prin raportare la starea de fapt existentă.
Preavizul invocat de reclamanta-recurentă a fost emis în condiţiile ar. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, republicată, posibilitatea înscrierii la examen fiind indicată de pârâtă în cazul tuturor funcţionarilor publici aflaţi într-o atare situaţie tocmai în vederea exercitării de către aceştia a opţiunii cu privire la posturile vacante şi selectării de către autoritatea vamală a funcţiilor care vor fi ocupate prin examen, ca urmare a înregistrării mai multor opţiuni.
Reclamanta nu a optat pentru nici una din funcţiile publice vacante, în condiţiile astfel stabilite, aşa cum au procedat ceilalţi funcţionari publici aflaţi în aceeaşi situaţie, cărora le-au fost atribuite funcţiile conform opţiunii, fără a fi obligaţi să susţină un examen atunci când pentru acelaşi post nu au fost înregistrate mai multe opţiuni.
Prin urmare, nefiind vătămate într-un drept recunoscut de lege, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. o) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, în condiţiile în care nu şi-a exercitat dreptul legal de opţiune pentru nici una din funcţiile publice vacante înfiinţate ca urmare a reorganizării activităţii vamale, reclamanta nu este îndreptăţită să solicite anularea examenului şi a Regulamentului în baza căruia a fost organizat, aprobat prin Ordinul A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, astfel încât nu se mai impune examinarea detaliată a pretinselor aspecte de nelegalitate a acestuia, reiterate în recurs.
Nejustificate sunt şi criticile recurentei vizând pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 842 alin. (6) şi art. 843 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, întrucât, pe de o parte, obligaţia autorităţii sau instituţiei publice reorganizate de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor vacante, este instituită numai pentru situaţia în care nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul acesteia, iar, pe de altă parte, în cauză nu s-a făcut dovada faptului că postul ocupat de aceasta ar fi fost desfiinţat artificial, pentru a fi reînfiinţat sub altă denumire, după mai puţin de 6 luni.
De altfel, reorganizarea în discuţie, a privit întregul sistem vamal, respectiv atât aparatul central cât şi structurile teritoriale subordonate, iar la nivelul întregului sistem, lista funcţiilor publice vacante a fost comunicată la 6 decembrie 2006 şi cuprinde un număr mai mare decât cel al funcţionarilor publici care au primit preaviz (1548 faţă de 1263), existând posibilitatea numirii reclamantei într-o funcţie publică vacantă de natura celei deţinute, în condiţiile în care şi-ar fi exercitat dreptul legal de opţiune, pe baza examenului de departajare sau, evident, prin atribuire directă, în raport de numărul opţiunilor exprimate pentru aceeaşi funcţie publică.
Mai mult, după cum a precizat pârâta-intimată, funcţionarii care nu au optat iniţial pentru o funcţie publică de natura celei deţinută anterior şi nu s-au înscris la examen au fost redistribuiţi ulterior de către A.N.F.P., pe baza manifestării lor de voinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 188/1999 republicată.
Reclamanta nu a optat însă pentru nici una din funcţiile publice vacante existente în statul de funcţii (echivalentă sau inferioară) şi nici nu a formulat o cerere de transfer, astfel încât concluzia primei instanţe cu privire la caracterul nefondat al demersului său judiciar este întrutotul justificată.
Faţă de cele expuse, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.L.V. împotriva sentinţei civile nr. 268 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2208/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2246/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
