ICCJ. Decizia nr. 2271/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2271/2009
Dosar nr. 539/1/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 decembrie 2007, reclamanta S.I.S.P. din România a chemat în judecată M.S.P. solicitând anularea Ordinului nr. 1142/2007 privind aprobarea Nomenclatorului de specialităţi medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, precum şi suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că prin actul administrativ contestat s-a procedat nelegal la asimilarea specialităţii Igiena în specialitatea sănătate publică şi management date fiind modurile diferite de desfăşurare a rezidenţelor cât şi al conţinutului curricumulurilor. Datorită acestei asimilări, specialiştii în igienă nu-şi mai pot găsi corespondent medical ceea ce le îngreunează însăşi posibilitatea de a ocupa posturi, dat fiind faptul că denumirea oficială este cea de sănătate publică şi management.
Prin încheierea din 4 iunie 2008 s-a încuviinţat cererea de suspendare a executării ordinului până la soluţionarea în fond a cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 3290 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca fiind rămasă fără obiect reţinând că ordinul contestat a fost anulat prin Ordinul M.S. nr. 1509/2008.
Prin aceeaşi sentinţă au fost obligaţie în solidar pârâţii la 12.022 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta S.I.S.P. cât şi pârâtul M.S.P.
În recursul său, reclamanta a criticat modul de acordare a cheltuielilor de judecată, susţinând că prin facturile şi ordinele de plată aflate la dosar a dovedit cheltuieli în sumă de 15.698 lei.
Recursul nu este fondat.
Apreciind asupra cheltuielilor ocazionate de reclamantă instanţa a avut în vedere exclusiv acele facturi şi ordine de plată care s-au referit la dosarul cauzei şi care nu au totalizat suma cerută de reclamantă.
Susţinerea acesteia în sensul achitării integrale a sumei pretinse, nefiind susţinută de acte doveditoare în mod corect a fost respinsă.
În recursul său, pârâtul M.S.P. a criticat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti pentru obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, în opinia sa exagerat de mare, deşi, nu s-a dovedit a fi căzut pretenţii astfel cum cer dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Critica urmează a fi apreciată ca întemeiată numai în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, sub aspectul culpei procesuale fiind evident că aceasta aparţine pârâtului, în condiţiile în care acţiunea reclamantei a fost determinată de existenţa Ordinului nr. 1142/2007 asupra căruia autoritatea administrativă pârâtă a revenit în timpul procesului.
Astfel fiind şi cum potrivit contractului de asistenţă juridică încheiat cu societatea de avocatură C.R. la 13 noiembrie 2007, reclamanta a achitat un onorariu de 7.500 lei, urmează a se aprecia că se impune acordarea acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată, pentru celelalte plăţi făcute, în contul biroului de avocatură nerezultând că ar fi fost făcute în baza aceluiaşi contract.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.S.P. din România împotriva sentinţei civile nr. 3290 din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de M.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâţii să plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 7.500 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2250/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2276/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
