ICCJ. Decizia nr. 2081/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2081/2009
Dosar nr. 1529/33/2008
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 713 din 14 noiembrie 2008 a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta M.E., în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., având ca obiect desfiinţarea Deciziei nr. 690 din 26 august 2008, emisă de pârâtă şi emiterea unei noi decizii care să cuprindă titlul de plată pentru valoarea reală, actualizată, a despăgubirilor cerute de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Cum reclamanta nu a făcut, în speţă, dovada îndeplinirii acestei proceduri, conform cerinţelor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de fond a admis excepţia invocată de pârâtă, prin întâmpinare, respingând pentru acest motiv acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.E. solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă în vederea completării probatoriilor, prin întocmirea unui raport de evaluare, iar în subsidiar casarea sentinţei atacate şi respingerea excepţiei invocate de pârâtă, cu consecinţa admiterii pe fond a acţiunii; s-au solicitat de asemenea cheltuieli de judecată.
În acest sens recurenta a susţinut că, în speţă, nu se impunea exercitarea procedurii prealabile, chiar dacă actul emis de pârâtă este guvernat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, avându-se în vedere că, în cauză, au fost parcurse toate procedurile impuse de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, modificată şi de normele metodologice aferente, iar raportul rezultat în urma evaluării imobilului în discuţie nu i-a fost comunicat niciodată.
A mai susţinut recurenta că, în situaţia menţionată, intimata avea posibilitatea fie să emită Decizia cu valoarea imobilului, fie să trimită dosarul, spre reevaluare, în caz de preţ derizoriu, iar în condiţiile în care s-a optat pentru a doua variantă, procedura prealabilă nu era necesară.
Recursul este nefondat.
Astfel, reclamanta a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând anularea Deciziei nr. 690 din 26 august 2008 emisă de aceasta şi obligarea autorităţii pârâte să emită un nou titlu de proprietate pentru suma reală, actualizată.
Ori, potrivit procedurii instituite prin Legea nr. 247/2005, pe baza situaţiei juridice a imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, S.C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor, iar în cazul imobilelor pentru care cererea de restituire în natură a fost respinsă, înaintează dosarele firmelor specializate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, raport în baza căruia, aceeaşi comisie, procedează fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În speţă, Comisia centrală a emis în această fază a procedurii Decizia de despăgubiri nr. 1069 din 24 octombrie 2006, în cuantum de 23.717 lei, opţiune formulată şi înregistrată de recurentă la A.N.R.P. şi faţă de care recurenta nu a enunţat nici o obiecţie, cu alte cuvinte nu a contestat raportul de evaluare şi nici Decizia comisiei centrale ce conţine cuantumul despăgubirilor şi în baza căreia a fost emis titlul de plată contestat.
Pe cale de consecinţă, faţă de neîndeplinirea acestei proceduri, în raport cu Decizia emisă de comisia centrală, în mod corect, instanţa de fond, a respins acţiunea reclamantei.
Aşa fiind şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E. împotriva sentinţei civile nr. 713 din 14 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1991/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2250/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
