ICCJ. Decizia nr. 2276/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2276/2009
Dosar nr. 849/1/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 2 aprilie 2007, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe G.G., solicitând obligarea acesteia la înlocuirea şi comunicarea actului administrativ legal de asigurări sociale de stat privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă, începând cu 12 decembrie 1995, precum şi la plata de daune materiale şi orale.
Prin încheierea din 7 mai 2007, s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru, obligaţie pe care acesta nu a îndeplinit-o, motiv pentru care prin sentinţa civilă nr. 444 din 11 iunie 2007 Curtea de Apel Constanţa a anulat acţiunea ca insuficient timbrată.
Printr-o cerere ulterioară, reclamantul a solicitat îndreptarea şi completarea încheierii din 7 mai 2007.
Prin încheierile din 12 iulie şi respectiv 13 septembrie 2007 s-a dispus amânarea cauzei în vederea soluţionării cererii de recuzare formulată de reclamant, cerere anulată ca netimbrată la 20 iulie 2007, iar prin încheierea din 24 septembrie 2007 a fost respinsă ca nefondată cererea de îndreptare formulată în condiţiile art. 281 C. proc. civ.
Împotriva sentinţei acestei hotărâri, B.I. a declarat recurs, susţinând că în mod greşit nu s-a ţinut cont că beneficiază de scutirea de plată a taxei de timbru.
Prin Decizia nr. 658 din 20 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul ca nefondat, reţinând în esenţă că faţă de obiectul acţiunii principale, refuzul autorităţii de a-i rezolva o cerere şi de obligare a acesteia la plata de daune, obligarea la plata taxei de timbru potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 republicată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, B.I. a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Contestatorul a susţinut în esenţă că pentru nici un termen de judecată nu a fost legal citat; că în mod greşit i-a fost respins recursul fără a fi fost judecat în fond, că practic nu au fost cercetate toate motivele de casare.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Potrivit dovezilor de citare aflate la Dosarul nr. 1234/36/2007 având ca obiect recursul declarat de B.I., rezultă că acesta a fost legal citat la adresa indicată.
De altfel reclamantul recurent a formulat pentru termenul din recurs de la 20 februarie 2008 şi o cerere – transmisă prin poştă, ceea ce confirmă cu certitudine că a avut cunoştinţă de termen.
În ce priveşte omisiunea de pronunţate asupra motivelor de casare, contestatorul nu indică punctual, care ar fi fost motivele pe care instanţa de recurs nu le-a avut în vedere, iar, din verificarea considerentelor deciziei contestate în raport de motivele de recurs formulate în scris, a rezultat că instanţa de recurs le-a analizat în totalitate.
Astfel fiind urmează a se reţine ca nefiind îndeplinite cerinţele art. 317 şi 318 C. proc. civ. – motiv pentru care contestaţia în anulare formulată de B.I. împotriva Deciziei nr. 658 din 20 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 658 din 20 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2271/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2296/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
