ICCJ. Decizia nr. 1961/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1961/2009
Dosar nr. 951/64/2008
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 septembrie 2008, aşa cum a fost precizată, reclamanta SC A.C. SA Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F., D.G.F.P. a judeţului Braşov şi A.F.P. Braşov, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 467 din 24 iunie 2008 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 15/80 din 24 iunie 2008, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei, anularea formelor de executare efectuate până în prezent (somaţii de poprire a conturilor bancare şi măsurile de sechestru dispuse), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, cazul bine justificat rezultă din împrejurările cauzei, care dovedesc o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, având în vedere că obligaţiile fiscale suplimentare stabilite prin actele de impunere în discuţies-au calculat la o valoare stabilită prin estimare şi au fost determinate de fapte ale fostului administrator al societăţii, îndepărtat din societate, care este cercetat penal pentru aceste fapte, fără ca respectivele cercetări să fi fost finalizate.
Cu privire la paguba iminentă, societatea reclamantă a menţionat că prin indisponibilizarea conturilor bancare s-ar produce blocarea activităţii comerciale pe care o desfăşoară.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 147/F din 16 octombrie 2008, a admis excepţia necompetenţei sale materiale de soluţionare a capătului de cerere privind anularea formelor de executare şi a declinat competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Braşov.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor A.N.A.F. şi D.G.F.P. Braşov şi, în consecinţă, a respins cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu aceste autorităţi, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Totodată, a admis cererea de suspendare şi a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 467/2008 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 15180/2008 emise de A.F.P. Braşov până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei formulate împotriva acestor acte administrativ fiscale.
Cu privire la competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind anularea formelor de executare, instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 172 alin. (4) C. proCod Fiscal, ale art. 400 şi art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Apreciind că pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. Braşov nu au avut nici o contribuţie la emiterea actelor contestate, acestea fiind întocmite de A.F.P. Braşov, prima instanţă a constatat că aceste autorităţi nu au calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa soluţia pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că a achitat cauţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi că îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Împotriva sentinţei nr. 147/F din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta A.F.P. a municipiului Braşov prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. 467 din 24 iunie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscal nr. 15180 din 24 iunie 2008.
A învederat pârâta, prin motivele de recurs, că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, în condiţiile în care se menţionează, în considerentele acesteia, pe de o parte că M.E.F., A.N.A.F., D.G.F.P. a judeţului Braşov nu are calitatea procesuală pasivă astfel că acţiunea faţă de aceste părţi va fi respinsă şi, pe de altă parte, că acţiunea formulată de reclamantă împotriva A.N.A.F. este întemeiată.
S-a mai criticat hotărârea primei instanţe pe motiv că aceasta s-a dat cu aplicarea greşită a legii, dispunându-se suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat fără a se lua în considerare împrejurarea că soluţionarea contestaţiei administrative a fost suspendată în conformitate cu dispoziţiile art. 214 C. proCod Fiscal De asemenea, s-a precizat de către recurentă că instanţa de judecată a fondului nu a argumentat în ce constă paguba iminentă ce ar putea leza patrimoniul reclamantei şi a apreciat în mod subiectiv că prin indisponibilizarea sumei datorate s-ar împiedica activitatea societăţii. Instanţa de judecată, s-a mai arătat, a omis să aprecieze prejudiciul creat la bugetul statului prin nerecuperarea sumei datorate conform titlurilor de creanţă prin care s-au stabilit sumele de plată.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanţa putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin cazuri bine justificate se înţelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct. t din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înţelege, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În cauză, cum corect a reţinut instanţa de fond, sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de lege pentru luarea măsurii de suspendare a executării actului administrativ atacat, până la pronunţarea instanţei de fond asupra contestaţiei formulate împotriva actelor administrativ - fiscale, întrucât, pe de o parte, împrejurările invocate de reclamantă, prin acţiunea în anulare şi prin cererea de suspendare, cu privire la starea de fapt şi de drept a litigiului, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei de impunere întocmită de recurenta pârâtă, şi, pe de altă parte, prin executarea silită pornită împotriva intimatei, pentru recuperarea sumei de 1.719.770 lei reprezentând impozit pe profit, majorări şi penalităţi de întârziere aferente şi taxă pe valoarea adăugată, majorări şi penalităţi de întârziere aferente, se creează în mod evident posibilitatea producerii în patrimoniul reclamantei a unor prejudicii materiale viitoare şi previzibile.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.F.P. Braşov împotriva sentinţei nr. 147/ F din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.F.P. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 147/ F din 16 octombrie 2008 A Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1958/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1991/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
