ICCJ. Decizia nr. 2272/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2272/2009
Dosar nr. 973/1/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Timişoara la 4 ianuarie 2007 în Dosarul nr. 16/59/2007, la 6 februarie 2007 în Dosarul nr. 344/59/2007 şi la 2 martie 2007 în Dosarul nr. 523/59/2007, reclamantul D.G.D. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A.N.V. să se dispună anularea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţiile vacante în statul de funcţii al autorităţii pârâte, anularea actului administrativ intitulat „preaviz" şi emis cu nr. 63955/238 din 24 noiembrie 2006 şi a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006, anularea Ordinului nr. 10084 din 29 decembrie 2006 prin care a fost eliberat din funcţia publică pe care o exercită în cadrul D.R.V. Arad şi a tuturor actelor administrative subsecvente.
Reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtei să-l reîncadreze în funcţia publică deţinută anterior şi să-i plătească drepturile băneşti de care a fost privat de la data eliberării sale din funcţie şi daunele morale în sumă de 70.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale, deoarece s-a dispus eliberarea sa din funcţie pentru că, urmare desfiinţării postului său, nu a optat pentru înscrierea la examenul de ocupare a unui post vacant similar, deşi dispoziţiile Legii nr. 188/1999 prevăd că în situaţia desfiinţării posturilor deţinute de funcţionari publici, autoritatea administrativă este obligată să pună la dispoziţia funcţionarului public posturile vacante existente.
Reclamantul a mai arătat că, dacă autoritatea publică nu are funcţii vacante, este obligată să solicite A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante, iar dacă nu există o funcţie vacantă corespunzătoare, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere, ceea ce nu s-a realizat în cazul său, ca urmare a emiterii ordinelor contestate.
La termenul de judecată din 10 aprilie 2007, Dosarele nr. 344/59/2007 şi nr. 523/59/2007 au fost conexate la Dosarul nr. 16/59/2007, iar reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 9 din HG nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V.
Curtea de Apel Timişoara a calificat excepţia invocată ca fiind o modificare a acţiunii şi a respins-o prin încheierea din 10 aprilie 2007, cu motivarea că reprezintă un petit în plus şi introduce un nou pârât în cauză, recomandând părţii să formuleze o acţiune separată cu acest obiect.
Prin sentinţa civilă nr. 139 din 15 mai 2007, aceeaşi instanţă a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, fiind emise în executarea dispoziţiilor HG nr. 1552/2006.
Împotriva acestei sentinţe şi împotriva încheierii din 10 aprilie 2007 a declarat recurs reclamantul şi recursul său a fost admis prin Decizia nr. 460 din 7 februarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de recurs a casat hotărârile atacate şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că în mod greşit a fost calificată excepţia de nelegalitate invocată de reclamant ca fiind o modificare a acţiunii, deşi prima instanţă a fost sesizată în baza dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi trebuia să soluţioneze cu prioritate această excepţie de nelegalitate, de care depinde judecarea pe fond a litigiului.
În fond după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 9 din HG nr. 1552/2006 prin încheierea dată în Şedinţa publică din 29 septembrie 2008.
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile art. 9 din HG nr. 1552/2006 privind Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor sunt conforme prevederilor art. 84 din Legea nr. 188/1999, în executarea cărora au fost adoptate.
Pe fondul cauzei, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 269 din 27 octombrie 2008, prin care a fost respinsă acţiunea ca nefondată, cu motivarea că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice, fiind emise în conformitate cu HG nr. 1552/2006, care a prevăzut o reorganizare a activităţii A.N.V., determinată de factori obiectivi, respectiv intrarea României în U.E., şi pe cale de consecinţă, desfiinţarea frontierei existente între România şi statele membre ale U.E. şi implicit, a birourilor vamale Cenad, Turnu, Nădlac, Vârşand şi Curtici.
În vederea executării acestui act normativ, s-a considerat că pârâta a procedat corect la organizarea examenelor, în vederea numirii în funcţiile vacante existente la data de 1 ianuarie 2007 a personalului vamal şi contractual din cadrul birourilor vamale de frontieră desfiinţate şi prin preavizul comunicat reclamantului, i s-a adus la cunoştinţă că are posibilitatea să se înscrie la examenul pentru ocuparea unui post vacant similar celui deţinut anterior reorganizării.
Instanţa de fond a constatat că organizarea examenului de către pârâtă s-a realizat în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 843 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată, care prevăd obligaţia instituţiei publice de a organiza examen în situaţia în care numărul solicitărilor este mai mare în raport cu numărul posturilor vacante.
Susţinerea reclamantului privind încălcarea dispoziţiilor art. 842 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 republicată, care vizează transferul în interesul serviciului sau la cerere, pe o funcţie publică vacantă corespunzătoare, indicată în perioada de preaviz, a fost respinsă de instanţa de fond cu motivarea că transferul în interesul serviciului se poate realiza doar cu consimţământul funcţionarului public, iar din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat exprimarea voinţei reclamantului în acest sens sau formularea unei cereri de transfer.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a menţinut ca fiind legale actul administrativ intitulat „preaviz" şi Decizia de eliberare a sa din funcţia publică deţinută, acte care au fost emise de autoritatea intimată cu încălcarea dispoziţiilor art. 84 din Legea nr.,188/1999 republicată.
În privinţa preavizului comunicat de intimată, s-a susţinut că instanţa de fond a considerat neîntemeiat că au fost respectate prevederile art. 842 alin. (5) şi art. 843 din Legea nr. 188/199, republicată, dat fiind că prin acest preaviz i s-a impus înscrierea la examenul pentru ocuparea unei funcţii publice vacante şi sancţiunea pentru neînscrierea la examen a fost eliberarea sa din funcţie.
În privinţa deciziei de eliberare a sa din funcţia publică deţinută, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere motivele de nelegalitate prin care a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 842 alin. (6) şi art. 843 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora, în perioada de preaviz, avea dreptul la un transfer prin intermediul A.N.F.P., iar după desfiinţarea postului său, nu a fost respectat termenul de 1 an, în care nu pot fi înfiinţate posturi noi, similare celor desfiinţate prin reorganizarea activităţii. Din acest motiv, recurentul a considerat că postul său a fost desfiinţat în mod artificial, pentru a fi reînfiinţat sub o altă denumire, dar cu aceleaşi atribuţii, după mai puţin de şase luni.
Recurentul a criticat şi soluţia de respingere a motivelor de nelegalitate invocate în privinţa Ordinului nr. 8829/2006, care nu a fost publicat în M. Of. al României, în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 24/2000.
Recurentul a învederat că instanţa de fond nu a avut în vedere consecinţele nepublicării acestui act administrativ şi anume, lipsirea lui de efecte juridice faţă de subiectele de drept cărora le era adresat şi nelegalitatea actelor administrative subsecvente, respectiv a actelor privind examenul organizat în baza unui ordin nelegal.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin HG nr. 1552/2006 a fost reorganizată Autoritatea Naţională a Vămilor, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană la data de 1 ianuarie 2007.
Conform acestei reorganizări, A.N.V. a emis Ordinele nr. 8790 şi nr. 8791 din 10 noiembrie 2006, prin care s-au desfiinţat D.R.V. Arad şi Timişoara, iar prin Ordinul nr. 8795 din 10 noiembrie 2006 s-a înfiinţat D.R.V. Timişoara, care a preluat în subordine şi birourile vamale de interior din fosta D.R.V. Arad şi de asemenea, atribuţiile şi competenţa teritorială a acesteia.
Structura organizatorică a direcţiilor regionale vamale a fost adoptată pentru anul 2007 prin Ordinul nr. 8799 din 10 noiembrie 2006 emis de vicepreşedintele A.N.V.
Lista funcţiilor publice de execuţie vacante a fost emisă la data de 1 ianuarie 2007, listă care cuprinde funcţiile publice vacante structurale pe sectoare de activitate, fiind prevăzut numărul posturilor vacante aferente funcţiei publice raportat la nivelul studiilor.
În cazul recurentului, a fost emis în conformitate cu dispoziţiile art. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 preavizul nr. 63955/238 din 24 noiembrie 2006, prin care i s-a adus la cunoştinţă faptul că postul său va fi desfiinţat, că lista posturilor pentru care poate opta este afişată la sediul D.R.V. Arad, termenele de înscriere şi de susţinere a examenului, organizat numai în situaţia în care pentru acelaşi post au optat doi sau mai mulţi funcţionari publici.
Înscrierea la examen echivalează cu exercitarea opţiunii de ocupare a unei funcţii publice, aşa după cum rezultă din întreaga procedură de reorganizare, în cadrul căreia au fost şi funcţionari publici redistribuiţi în funcţiile publice vacante ca urmare a opţiunii exprimate, fără susţinerea unui examen de departajare.
În consecinţă, eliberarea din funcţia publică deţinută anterior nu a fost dispusă de autoritatea intimată decât în situaţia neexercitării opţiunii pentru una din funcţiile publice vacante.
Deşi recurentul a optat pentru unul din cele 6 posturi de inspector I asistent 3 din cadrul D.R.V. Timişoara – S.S.P.A.T., funcţie publică pentru care au mai optat alţi 17 funcţionari publici, nu s-a mai prezentat la examenul de departajare şi ulterior, nu a optat pe parcursul reorganizării sau al procesului de redistribuire pentru nici una din funcţiile publice vacante din sistemul public.
În atare situaţie, nu poate fi reţinută susţinerea recurentului privind încălcarea dispoziţiilor art. 842 alin. (5) şi alin. (6) din Legea nr. 188/1999.
Instanţa de fond a constatat corect că autoritatea intimată nu avea obligaţia să solicite lista funcţiilor publice vacante din cadrul altor instituţii publice, din moment ce în urma reorganizării au rămas vacante funcţii publice echivalente celei deţinute anterior de recurent, pentru care acesta avea posibilitatea ocupării prin redistribuire sau prin examen, în ipoteza mai multor candidaturi pentru acelaşi post.
Pentru aceleaşi considerente, se dovedeşte a fi nefondată şi susţinerea din recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 188/1999, dat fiind că nu a existat o cerere scrisă a recurentului pentru realizarea unui transfer, iar reglementarea susmenţionată nu prevede obligaţia realizării transferului în perioada de preaviz.
Instanţa de fond a respins întemeiat şi susţinerea recurentului - reclamant privind încălcarea dispoziţiilor art. 100 pct. 5 din Legea nr. 188/1999, întrucât acestea nu sunt aplicabile în cauză în condiţiile în care reorganizarea administrativă nu a afectat numărul total de posturi la nivelul autorităţii vamale.
Astfel, se reţine că prin HG nr. 532/2007 privind organizarea şi funcţionarea A.N.V. şi Ordinul nr. 879 din 29 iunie 2007 emis de preşedintele A.N.A.F. nu au fost înfiinţate funcţii publice de execuţie şi numărul de posturi la nivelul autorităţii vamale a rămas egal cu cel anterior reorganizării.
În hotărârea instanţei de fond au fost analizate toate argumentele de fapt şi de drept invocate prin acţiune şi s-a constatat corect legalitatea Ordinului nr. 10084 din 29 decembrie 2006 de eliberare a recurentului-reclamant din funcţia publică deţinută, ca o consecinţă a expirării termenului de preaviz şi motivat de faptul că acesta nu a participat la examenul organizat de autoritatea intimată şi nici nu a formulat o cerere scrisă de redistribuire a sa pe unul din posturile vacante, pentru care nu au optat alţi funcţionari publici.
Critica din recurs privind respingerea greşită a motivului de nelegalitate invocat faţă de nepublicarea Ordinului nr. 8829 din 17 noiembrie 2006 emis de autoritatea intimată este nefondată, pentru că acest act administrativ nu are caracter normativ şi pe cale de consecinţă, nu face parte din categoria actelor administraţiei publice centrale de specialitate pentru care se prevede în art. 10 din Legea nr. 24/2000 obligaţia publicării în M. Of. al României, Partea I.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 269 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2264/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2332/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
