ICCJ. Decizia nr. 2332/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2332/2009
Dosar nr. 4767/94/2006
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buftea sub nr. 313/2005, reclamantul C.T. a chemat în judecată pe pârâţii M.A.N., SC A.M. SA, B.G. şi B.L. solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a Avizului nr. 162 din 08 octombrie 1997, prin care SC A.M. SA a predat către M.A.N. - UM 02523 Bucureşti terenul în suprafaţă de 1,6875 ha situat în comuna Voluntari, sat Pipera, Tarlaua 15, Judeţul Ilfov şi nulitatea absolută parţială a contractului de schimb imobiliar încheiat între pârâţii M.A.N. şi B.G. şi B.L. autentificat la B.N.P.L. sub nr. 1215/04 iunie 1999, cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul arată, în esenţă că tatăl său, S.C.A., a decedat la data de 19 mai 1960 de pe urma lui rămânând ca moştenitori S.C.F. (cotă de 2/8), S.G. (cota de 1/8), C.C. (cota de 1/8), C.N. (cota de 1/8), C.E. (cota de 1/8), S.M. (cotă de 1/8) şi C.T. (cotă de 1/8).
După apariţia Legii fondului funciar, s-au adresat cu o cerere primăriei comunei Voluntari, in vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 3 ha teren arabil.
Urmare cererii formulate, Comisia Judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii Fondului Funciar a emis Decizia nr. 2198/28 mai 1996, prin care le-a stabilit dreptul la acţiuni la SC A.M. SA.
La 4 aprilie 1995, a fost încheiat un contract de locaţiune cu această societate, pe o durată de 5 ani, urmând ca, la expirarea contractului, părţile sa îşi dea acordul ori cu privire la încheierea unui contract de arendă, ori ca locatorul să intre in posesia deplina a terenului, potrivit titlului de proprietate.
Pe lângă cota de 1/8 ce i se cuvenea ca moştenitor legal, a moştenit de la mama sa S.F., şi cota acesteia de 2/8, a cumpărat de la I.O. şi G.M., moştenitorii defunctei C.E., cota acesteia de 1/8, iar de la S.D., moştenitorul lui S.G., a cumpărat cota de 1/16, astfel ca in final deţine in proprietate suprafaţa de 1,6875 ha teren arabil.
La expirarea contractului de locaţiune, a solicitat SC A.M. S.A. sa-i fie pus la dispoziţie terenul ce-i aparţine, întrucât nu mai doreşte sa încheie un contract de arendă cu această societate, în conformitate cu prevederile art. 7 din contractul de locaţiune.
La 30 mai 2001, comisia judeţeană Ilfov pentru aplicarea Legii 18/1991 a emis Hotărârea nr. 297 prin care, la art. 3, se menţionează că societăţile agricole sunt obligate ca, pana la 25 iunie 2001, sa întocmească planurile parcelare in vederea punerii la dispoziţia comisiilor locale terenurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptăţite şi care au încheiat contract de locaţiune cu societăţile agricole.
A efectuat identificarea terenului, lucrarea fiind făcută de către expertul topograf al primăriei Voluntari. Terenul pe care autorii săi l-au deţinut in proprietate a fost identificat in tarlaua 15, aparţinând Primăriei Voluntari.
Întrucât nici SC A.M. SA şi nici primăria comunei Voluntari nu au procedat la punerea sa in posesie, a introdus acţiune pe rolul Judecătoriei Buftea, astfel că, prin sentinţa civila nr. 4500 din 7 decembrie 2001, pronunţată in Dosarul nr. 6175/2001, i-a fost admisa cererea şi a fost obligată pârâta SC A. M. SA la întocmirea planurilor parcelare, în vederea punerii acestora la dispoziţia Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 privind terenul in suprafaţa de 1,6875 ha situat in comuna Voluntari, sat Pipera, judeţ Ilfov, precum şi obligarea Comisiei Judeţene Ilfov de aplicare a Legii 18/1991 la eliberarea titlului de proprietate.
Ulterior, prin sentinţa civila nr. 1313 din 25 aprilie 2003, pronunţată de Judecătoria Buftea in dosarul nr. 790/2003 şi rămasa definitivă şi irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei Comisia Locala Voluntari de aplicare a Legii 18/1991 să înainteze documentaţia necesară eliberării titlului de proprietate şi obligarea pârâtei Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii 18/1991 Ilfov să elibereze titlul de proprietate pe numele său pentru suprafaţa de 1,6875 ha, teren situat in comuna Voluntari, sat Pipera, Tarla 15, judeţul Ilfov.
În baza acestor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, a solicitat punerea sa în posesie, dar i s-a adus la cunoştinţă faptul că terenul său, în mod ilegal, a fost predat de către SC A M. SA M.A.N., iar acesta, printr-un contract de schimb 1-a trecut în proprietatea soţilor B.
Toate aceste predări succesive au fost realizate ilegal, întrucât, cu privire la acest teren, Comisia Locala dispusese deja, astfel că SC A.M. SA, nefiind nici proprietarul, nici administratorul, ci numai arendaşul acestui teren, nu putea face acte de dispoziţie valabile
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 948 şi urm. C. civ.
Însusţinerea cererii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin întâmpinări, pârâţii B.L. şi M.A.N. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 2473 din 01 septembrie 2005 pronunţată în dosarul nr. 3131/2005 al Judecătoriei Buftea a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, faţă de dispoziţiile art. 2 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 1152 din 29 martie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 5371/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea şi, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa comercială nr. 108 din 21 iunie 2006 pronunţată în dosarul nr. 36784/3/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinându-se că litigiul de faţă este pur civil, iar soluţionarea acestuia revine instanţei de drept comun în materie civilă respectiv Judecătoriei Buftea.
Prin sentinţa civilă nr. 461 din 02 februarie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4767/94/2006 al Judecătoriei Buftea a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, numai în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, fiind disjuns capătul doi de cerere privind anularea contractului de schimb imobiliar.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 15 martie 2007, iar la data de 29 mai 2007 pârâtul M.A.P.D.R. a invocat excepţiile de inadmisibilitate, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepţia de tardivitate, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 347 din 5 februarie 2008, a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 şi cu împrejurarea că reclamantul nu a urmat procedura administrativă prealabilă anterior sesizării instanţei de contencios administrativ.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru judecarea pe fond a pricinii.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a admis excepţia neîndepliniri procedurii prealabile şi a arătat că, prin plângerea nr. 188085 din 8 iunie 2006, pe care a anexat-o, înţelege să facă această dovadă.
Analizând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Critica formulata este nefondata din două considerente.
În primul rând, recurentul nu a administrat in fata instanţei de fond dovada parcurgerii procedurii prealabile, deşi această obligaţie îi incumbă, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, ci direct in calea de atac a recursului.
Prin urmare, recurentul nu poate critica sentinţa instanţei de fond sub acest aspect, atât timp cât nu a înţeles să-şi exercite drepturile procesuale.
În fapt, recurentul îşi invoca propria turpitudine, or nemo propriam turpitudinem allegans.
În subsidiar, practica (constanta in materie) arată că nu orice adresă poate fi calificată, si asimilată plângerii prealabile.
Pentru a putea retine ca fiind îndeplinită aceasta condiţie, recurentul avea obligaţia sa facă dovada ca, anterior promovării acţiunii, s-a adresat cu cerere M.A.P.D.R. prin care a solicitat revocarea actului administrativ intitulat « Aviz nr. 162/08 octombrie 1997».
Or, din lecturarea înscrisului administrat direct in calea de atac a recursului, nu reiese că recurentul a solicitat revocarea actului atacat, ci « anularea actelor de proprietate menţionate mai sus».
Cum recurentul nu a indicat care este actul a cărui anulare o solicita, făcând trimitere la anumite contracte încheiate de terţe persoane, neopozabile M.A.P.D.R., si cum avizul atacat nu este un act de proprietate, fapt atestat chiar de recurent prin adresa anexată cererii de recurs, este vădit că procedura prealabilă faţă de actul atacat nu a fost îndeplinită, ministerul neputând intui că vizează avizul cu cât, cum s-a precizat anterior, a solicitat anularea actelor de proprietate, iar avizul nu este un act de proprietate.
Întrucât procedura prealabilă este o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire in termenele si condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii si cum aceasta nu a fost îndeplinită, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea din acest considerent.
În plus, raportat la dispoziţiile legii contenciosului administrativ, în vigoare la data promovării acţiunii, cererea este inadmisibilă si prin aceea că pretinsa plângere prealabila, fiind înregistrata la data de 8 iunie 2006, este tardivă, deci inadmisibila pentru neîndeplinirea procedurii in termen.
Potrivit art. 7 alin. (3) si alin. (7) din legea arătată, este îndreptăţită să introducă plângere prealabila si persoana vătămată într-un drept al său într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, termenul de efectuare fiind in limita celui prevăzut de art. 7 alin. (7), care începe să curgă din momentul în care partea a luat la cunoştinţă pe orice cale de existenţa acestuia, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Termenul de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripţie.
Ca atare, întrucât actul atacat a fost emis la data de 8 octombrie 1997 iar in vigoare, la data promovării acţiunii (15 martie 2007), erau dispoziţiile art. 7 alin. (7), raportat la art. 27 din Legea nr. 554/2004, în forma actuală, se constată că soluţia primei instanţe este corectă.
Dat fiind că, în raport cu cele expuse, dezlegarea dată pricinii în primă instanţă este legală şi temeinică, potrivit art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.T. împotriva sentinţei civile nr. 347 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2272/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2339/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
